Natan Graştea are un post foarte bun despre vericalitate şi mituiri în business. Dar businessul il fac oamenii şi aşa cum îs ei în viaţa personală, aşa sunt şi-n afaceri. Printre altele-i sugerez să mă pună, imaginar, şi pe mine în ultimul abzaţ

Să continui. În grădiniţe se fac matinee de primăvară şi 8 martie. Înainte de toate serbările se găsesc activiştii care iniţiază colectare de bani. Pentru cadou la educatoare (2 bucăţi), dădacă-ajutor de educatoare (una bucată), pentru costumaţie, pentru dracu, pentru tat-su, etc. Le-am formulat clar: ni-mic suplimentar.

Din partea familiei mele îs mai mult decât suficiente nuştiu câte (dar multe) impozite plătite + 380 lei lunar/copil + alimentare suplimentară ~100 lei lunar. Şi dacă se întâmplă ceva copiilor, pe care întâmplare o pot trata ca atitudine specială din motiv că nu particip în aceste scheme, au dat de belea. …Soţia mai-mai să cedeze presiunilor interioare şi exterioare, da cred că a oprit-o pericolul declanşării bombei cu ceas dinspre mine

Mi-am adus aminte şi de timpurile când eram student.

Mă scandalizau aceste colectări. Colegii, dar mai ales colegele de grupă din timpul facultăţii pot confirma. Când venea momentul să strângă anumite sume de bani pentru a prezenta ceva unui profesor – fiecare bănuţ trebuia să fie rupt cu dinţii în negocieri cu nucleul nostru. Apogeul a fost la examenele de stat, când se strângeau nişte sume enorme ca să se facă masă şi cadouri pentru o comisie formată din 4-6 oameni. Cel mai scump divin, icre roşii şi negre, salamuri, pastramă, peşte, etc. O masă de 3,500 de lei pentru 4-5-6 oameni. Cam ce cumperi cu 10.000 azi. Era o bătaie de joc faţă de părinţi, că ei în final dădeau bani. Iar profesorii, prin lipsa lor de împotrivire stimulau aceste combinaţii, uneori chiar cereau aşa.

Atunci, la examenele de stat, a fost lupta cea mare dintre grupul nostru cu acei activişti. Erau 57 împotriva noastră, 2. Ne impuneau psihologic, moral, ş.a.m.d. să dăm câte 60-80 lei/persoană/examen. Comedie şi tragedie simultan. Noi am venit doar cu “nu” şi cu argumentul: bun – noi susţinem examen 60 de oameni, câte 2 lei, avem 120 de lei şi posibilitatea să asigurăm buna funcţionare a profesorilor timp de 6 ore de examen: 9 litri apă minerală, 50 g de cafea, 3 pâini, un kilogram de salam, 500 g de zahăr. Apă, ceai, cafea, tartine, bomboane. Ne rămâneau rest încă ~20 lei.

Am fost otracizaţi de toate căţăitele şi ortodoaxele. Că le stricăm viitorul, că profesorii ne vor scădea notele, că suntem aşa şi aşa, că nu mai ştiu ce. Le-am spus clar că nu se va întâmplă nimic, daţi şi voi câte 2 lei înloc de 60. Nimeni nu s-a mai alăturat, nu s-au încumetat să treacă linia. Păcat. Azi se întâlnesc cu situaţia asta neplăcută la nesfârşit.

Odată depăşite nu mă mai afectează aceste situaţii în plan personal. Exact aşa situaţie e depăşită şi-n business. La propunerea de a avea un contract, grăsuţ de tot, cu un otkat corespunzător, am refuzat. Se fură fonduri şi se prezintă la fundul cuiva. Nu, prefer ca-n viaţă puţină pe care o am, să deschid uşile din faţă.

Deaceea zic la toţi – nu te teme să fii în viaţă aşa cum vrei să-ţi fie viaţa, nu te teme – asta nu doare