Dacă există raiul, apoi utlima lui zi – va fi ca cea de azi.

Momente pe care poţi să le cauţi ani în şir. Or o viaţă întreagă. Care ori încă n-au venit, ori deacum au trecut.

Să trăieşti sunetul pe care-l face frunza când cade. Şi nimic mai mult.

Că timpul nu te aşteaptă - du-te de ascultă frunzele cum cad.

N-am avut aparat foto mai bun. Dar, dacă-l aveam,  nu ştiu dacă mi-ar fi trebuit.

Clădirea distrusă a Poştei Chişinăului şi multe altele, care deja au fost distruse, or urmează a fi, de asemenea sunt ale tale.

N-a fost luată nici o măsură de la ultima manisfestare a „Poştaşilor Chişinăului” referitor la demolarea Poştei istorice. Timp de 5 luni nimic nu s-a schimbat în ceea ce ţine de alte clădiri-monumentel ale Chişinăului.

De asta Luni dimineaţă, 24 octombrie 2011, adunare la 9,40, în faţa primăriei Chişinăului se va face o manifestare a dezacordului faţă de această stare de lucruri. Un protest al tuturor care doresc:

Reparaţia străzii Vadul lui Vodă // benia.livejournal.com

După semnele de viaţă a Chişinăului de  acum 2 zile vine [imagini bune, descrieri în rusă] benia.livejournal.com cu o completare ilustrată a situaţiei.

El arată ci degetul la momentele delicate în repararea drumurilor prin Chişinău – borţile şi denivelările la capacele de canalizare şi trecerea deloc lentă a asfaltului nou în acel vechi pe căile adiacente. Poze de pe strada Vadul lui Vodă.

Foarte la ţanc ilustraţiile lui pentru a ne coborî din nourii entuziasmului nemotivat că vom avea drumuri calitative în Chişinău şi pentru a ne pune cu picioarele pe pământul plin de păcate asfaltate.

Mai mult decât atât – pozele-s la ţanc pentru a cere explicaţii de la cei care repară şi de la Primărie.

Desigur că presa nu este interesantă de aşa “fleacuri”, ea-i interesată mai mult de circul politic.

Apoi am aflat că Steve Jobs a decedat.

Am citit despre plecarea sa cu un mare val de regret şi un gâdilit în nas. Rar mi se intâmplă starea asta, aflând despre decesul cuiva, tare rar.

Cuvinte multe aici nu poţi să spui. Doar că Omul Steve Jobs, acum mort, a fost Viu. În toată deplinătatea sensului acestui cuvânt.

Cât a fost în viaţă a schimbat felul cum lucrează oamenii, a schimbat felul cum interacţionează oamenii, a schimbat modul cum trăiesc oamenii. Mulţumim pentru ce ai făcut!

Şi cel mai important – a schimbat felul cum vor trăi oamenii, fără dânsul, dar în direcţiiile trasate de dânsul.

Steve Jobs

Mare Om. Mare.

Se rade 10 cm din asfaltul cârpit petic peste petic şi se pune din nou. Str. Grigore Vieru şi Mihai Viteazul, poate şi altele.

Se lucrează noaptea. Mai apar unele nemulţumiri la cei care locuiesc în apropiere lucrărilor din cauza gălăgiei nocturne, în schimb ziua activitatea şi circulaţia nu-i perturbată. Mai apar dificultăţi cu capacele de la fântânile de canalizare şi canalele de drenare.

Dar se lucrează, se pun semne de atenţionare şi se poate răbda pentru perspectiva de a merge câţiva ani pe drum bun.

***

Semnul #2. Am ajuns să văd şi ceva cu un posibil efect făcut de liberalii din parlament pentru cei care iubesc curăţenia în capitală.

Victor Popa a înaintat un proiect de lege referitor la sancţionarea prin amenzi a celor care lasă gunoi în urma lor.

Pentru aruncarea chiştocului, amablaj sau oricare gunoi alături de urnă voi plăti 400-800 MDL sau  60 de ore de muncă în folosul comunităţii. Normal aşa, eu dau voie să fie şi mai mare amenda. Şi încă o sugestie, n-am văzut menţionată amenda pentru scuipături pe stradă. Maimuţele trebuie puse să plăteasca vreo sută de euro.

Apare o mică dificultate aici – vor începe a spune că n-au urne. Pentru ăştea mai trebuie de adăugat 50% la amendă ca să se înveţe să poarte cu sine gunoiul până la cea mai apropiată urnă, picii mei s-au învăţat de la 3-4 ani asta. Că nu poţi pune câte o urnă chiar la fiecare metru de Chişinău.

De respectarea legii se vor ocupa poliţiştii. Aş sugera aici de a le da un % oarecare din amenzi poliţiştilor, ca să nu se apuce să reducă ei pe loc amenda la 20-50 lei puşi în buzunar. Şi de antrenat pentru % din amendă nu numai poliţiştii, dar oricare doritor.

***

Bune semne, dacă se insistă până la urmă pe cele de mai sus, nu-mi va părea rău că am votat cum am votat la alegerile locale.

Dr. House aka Muruianu

Ieri după masă a fost decizia Curţii Constituţionale: Demisia lui Muruianu este neconstituţională.

Dacă este neconstituţională, este, ce să-i faci. Decizia dată este supremă şi serialul continuă.

Reiese din asta că (toate/unele din) acţiunile lui Muruianu de până acum sunt discutabile? Posibil, dar asta este alt subiect, pentru alţi subiecţi.

Pur şi simplu din decizia dată reiese că demiterea lui Muruianu a fost efectuată contrar procedurilor şi conform apucăturilor unora. Asta aşa, ca o lecţie celor alde Ghimpu. Chiar mai mult – decizia asta este ca sunetul loviturii unei mănuşi de cauciuc peste unele nasuri.

Serialul urmează să continuie şi pare că va fi mai ceva ca Doctor House.

portmoneu telefonic

Ieri am fost la o şedinţă de prezentare a unui portmoneu electronic.  Proiectul se numeşte “babuşca”, bunica în traducere. De ce aşa? Că-s ruşi sau ştiu rusa reprezentanţii companiei care se ocupă de implementare, n-am reuşit să le notez corect numele.

Îmi place că din punct de vedere tehnic proiectul este uşor realizabil. Alte detalii le găseşti la Alex, Nicu şi Valeriu. Eu pot să adaug că lumea externă demult foloseşte diferite soluţii de plăţi electronice. Aşa că trebuie de implementat soluţiile existente şi anume asta vor să facă autorii.

Câteva chestii secundare, sau mai corect ne-tehnice, dar importante în prinderea rădăcinilor pentru acest proiect. Nu-mi place denumirea. Plus la asta, nu-mi place că intermediar este Asociaţia companiilor private din domeniul TIC , dar nu o companie concretă IT. Eu ştiu cu ce se ocupă intermediarii.

Cam atât, când apare – o testăm. Bani de ar fi!

Click here to view the embedded video.

Oamenii înţeleg mesajul de aici numai când au şi ei copii. Şi-l înţeleg până la măduva oaselor, până la lacrimi şi până dincolo de regrete.

Dar adesea nu mai pot schimba nimic în adresa celor care le-au fost părinţi.

Aşa e legea vieţii, nu ştiu dacă ai ce-i face.

Înţeleg că acolo se vor evalua profesorii universitari de către studenţii lor pe următarele criterii: Claritate Utilitate Interes Coruptibilitate

Ideea e clară, dar principalul e că-i foarte utilă. Aşa că dragi studenţi, hai, arătaţini-i pe toţi!

Presupun că la ratingul corupţiei profesorilor universitari chiar va fi interesant de uitat.

Apoi i-am zis şi soţiei să nu mă prea aştepte cu flori la sărbătorile fixe. S-a crucit, s-a îngândurat la presupunerea peste ce fel de combinaţie de caracter a dat. Nu ştiu de ce s-a îngândurat, nici când ne intâlneam nu primea trandafiri de un metru şi alte intenţii de mituire camuflată ca “să-mi deie”  or ca să mă “ierte” pentru ceva. Cred că se temea de întrebările lumei din juru-i “Cum, nu ţi-a dat flori azi”. Apoi s-a împăcat, poate a prevalat o cîntărire pur feminină a altor calităţi de ale mele sau complex de-al ei. Nu ştiu. Acum primeşte pe neprins de veste flori în calitate de cadou de la mine or mai recent de la fii şi ele-i aduc cel mai sincer mesaj pe care poate să-l aducă.

Azi iar m-am întâlnit cu buba asta. Am avut o explozie referitor la 1 septembrie, că se duce piciul mai mare în prima clasă, fără un buchetoi tradiţional. Trebuia să-mi stric dispoziţia, să-mi smulg părul din cap, banii din bugetul familii şi să-i deleghez flori doamnei învăţătoare? Chit că a venit bunica de la ţară cu nişte trandafiraşi roşii, naturali, de toată frumuseţea. M-a detonat asta! Da, admit că-i o învăţătoare bună. Admit că altora le place să alerge cu ochii înroşiţi după flori şi apoi să le înmâneze fără nici o tresărire de neuron. Numai nu mie, nu dau deatâta că aşa-i valul, voi deamu ştiţi. Las` să-şi facă lucrul, apoi mai vedem.

…Uneori aş vrea să-i dau nişte flori Moldovei cele adevărate. Nu la 27-31 august or alte zile de astea. Dar unde să las florile? Unde-i ea, Moldova asta? Cu ce se identifică? Cu monumentul lui Ştefan cel Mare? Cu ceva clădiri? Locuri? Vreo autostradă? Hotare? Nu – cred că se identifică prin oamenii ei. Dar chestia că aceşti oameni, care fac Moldova cea adevărată, sunt greu de identificat, ei nu sar ca păduchii în frunte, ei nu merg ca animalele în “cortegiu împărătesc” cu girofarul peste florile scăpate de cineva pe o zebră. Şi ei nu prea caută flori, ei singuri îşi cresc florile. Vorba Poietului despre Moldova cea adevărată şi florile ei, vorbă care tare des mi se mai roteşte prin minte: O, vant prelung, prin grâne răsfoaie macii roşi. Sarută-mă pe lacrimi să-ţi nasc copii frumoşi!

imagini