2009. bluji rupţi, capuri sparte. I
Ce s-a întâmplat şi scris pe aici pe durata lui 2009?
A fost începutul cu urarea “Vreau ca în anul care vine să-mi fie mai bine şi mie, şi ţie, şi lui, şi ei”. O urare după o constatare:
(Marea Cumpănă din Aprilie) Tare mă tem că aceste alegeri vor deveni o mare pacoste pentru noi. Se va încerca şi aproape că se va reuşi antrenarea în ciomageala pentru treucă a tuturor care mai gândesc câte ceva şi speră să iasă la lumină din groapa de rahat de aici. Bataia va fi tare grea, mă rog să nu se ajungă la sânge.
Dacă a fost sau nu dat să fie aşa? A fost dat să fie. Toate timpurile au miezul lor dulce şi amar care trebuie trăit, găsit şi dezghiocat. Ca să nu se mai întâmple aşa pe viitor.
…2009 s-a început cu plecarea lui Grigore Vieru. Au fost şi ploi torenţiale iarna, mă mai întrebam şi multe altele. Între timp Rahatul mirosea tot mai urât…
A fost Blogovăţul, unul din puţinele lucruri bune întâmplate pe aici în acel an. Fără miros iute. Altceva bun a fost acţiunea “Nu e glumă“. Cei care nu erau blocaţi în/de politică reuşeau să vadă viaţa şi altfel, mai liber, mai frumos.
Prin martie aerul deacum era fierbinte. Cel mai mare, în fiecare seară aşteptându-l pe Chichi de la poveste, era deacum imbuibat de agitaţie electorală. Alerga prin casă şi striga “Votează mămăliga, votează fără frică”…
…va urma partea a II-a, aprilie-august.
asemănătoare:chiloţii rupţi, mese pline şi femei fardatePoţi să te ridici în picoare şi să iai o...
2009Primul post al acestui an va fi de pozitionare referitor...
spot Anticoruptie Moldova 2009Un spot Anticoruptie Moldova 2009 de la http://www.alianta.md/. Pe când...
Eugen, December 27, 2009 @ 1:34 pm
Vitalie, eşti prea scump la cuvinte. Ian fă mai detaliat oleacă. Hai, sper că ai timp.
[Răspunde]
vitalie, December 27, 2009 @ 1:40 pm
@Eugen,
asta-i istorie deamu. am făcut şi eu aşa, nişte constatări.
pentru ce cuvinte multe?
[Răspunde]
socolenco, January 1, 2010 @ 4:14 pm
“Vreau ca în anul care vine să-mi fie mai bine şi mie, şi ţie, şi lui, şi ei.”
E bine cind vrei, trebuie si sa crezi.
Apropo, vroiam sa te intreb mai demult de bardacul din sistemul medical din RM si iata am dat de articolul asta care este exact la tema. Cum comentezi? Mersi!
http://www.curaj.net/?p=29875#more-29875
[Răspunde]
vitalie, January 1, 2010 @ 7:21 pm
Ion, trebuie nu numai să crezi.
Sistemul medical, ca şi cel judecătoresc, al jurnalismului, etc. reflectă societatea. Mai rău e când un jurnalist prezintă şi interpretează, by default, situaţiile doar din punctul de vedere al pacientului ciocnit de sistem, nu şi din cel al lurătorilor medicali.
…Eu le propun întotdeauna “eroilor” care mai admit să facă curse pe drumuri şi mai şuieră pe la terminatul verdelui->roşul semaforului să le organizez nişte ture-nopţi “de observare” la urgenţă. După 1-2-3 ture nimeni nu se va mai încumeta să treacă la roşu. Nimeni nu vrea să facă aşa “excursii”. Presupun că şi jurnaliştii nu vor să vadă ce fac şi cum lucrează cu adevărat medicii şi ce prezintă rutina lor. Nu practic medicina şi nu-i apăr deloc.
[Răspunde]
socolenco, January 1, 2010 @ 10:00 pm
Da, stiu, trebuie si sa poti.
In privinta sistemului cred ca ai dreptate doar ca dupa parerea mea atita timp cit lucratorii medicali nu reclama situatia deplorabila in care lucreaza se fac automat complici la bardacul care persista. Chiar daca exista undeva un cerc vicios stiu ca poate fi rupt: ca exemplu atunci cind intr-un cuplu exista probleme in mod repetat, ei trebuie sa rupa relatia anume cind li se pare ca situatia s-a mai ameliorat. Eu nu am incredere deloc in medici tot asa cum nu am incredere nici in politisti.
[Răspunde]