O scrisoare pierduta, actul II

Brânzovenescu: ?aizeci si noua cu ro?u, buni,… unsprece cu albastru… ai lor…
Farfuridi: Doisprezece…
Trahanache: Ai putintica rabdare… unu, doi, cinci… ?apte… zece… unsprezece.
Farfuridi: Doisprezece…
Trahanache: Cu Ienache Siripeanu.
Brânzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cât si-a m?ritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaz?, merge la puscarie onorabilul.
Trahanache: Ai putintica rabdare… Da’ daca-l putem aduce sa voteze cu noi?
Farfuridi: Alta vorb?… sa voteze cu noi, e u?or; are procesul cu epitropia bisericii, s?ptamâna viitoare… dar sa voteze cu noi? Adica cum sa voteze cu noi?…
Brânzovenescu: Adica cum sa voteze cu noi?
Trahanache: sa voteze cu noi.
Brânzovenescu: Nu pricepi, neica Zahario, vorba noastr?? Adica “noi”, partidul nostru, pentru cine votam noi, pentru cine lucram noi? Noi înca nu ?tim…
Trahanache: ma rog, avesi putintic?…
Farfuridi: Nu ?tim…
Trahanache: ma rog, ave?i…
Farfuridi: Ba eu merg si mai departe si zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: ma tem de tr?dare…
Trahanache: Cum de tr?dare?
Brânzovenescu: De-aia noi astazi când am mirosit ceva cumva…
Farfuridi: Ceva cumva…
Trahanache: Ceva cumva?
Brânzovenescu: Daca e ceva la mijloc…
Farfuridi: Ceva la mijloc…
Trahanache: Ceva la mijloc?
Farfuridi: Da, asa, daca e tr?dare, adica daca o cer interesele partidului, fie.
Brânzovenescu: Dar cel pusin s-o ?tim si noi! (Trahanache vrea s?-i întrerup?, f?r? sa izbuteasc?.)
Farfuridi: Pentru ca eu am zis-o cu str?bunii no?tri, cu Mircea cel B?trân si cu Vlad ?epe?, neica Zahario: îmi place tr?darea, dar…
Trahanache: ma rog, ai putintic?…
Brânzovenescu: Ce rabdare, neica Zahario! Nu mai e vreme de asa lucru. Asta-sear? e întrunire?
Farfuridi: Mâine începe alegereat
Trahanache: Da…
Farfuridi: Ei! Pentru cine votam?
Brânzovenescu: Pentru cine votam?
Trahanache: Avesi putintica rabdare! Pentru cine ati mai votat si pân? acuma?
Brânzovenescu: Nu în?eleg.
Farfuridi: Nici eu.
Trahanache: ma rog, ia sa ne talm?cim noi putintel…
Farfuridi: sa ne talm?cim, da, sa ne talm?cim, asta o cerem si noi.
Trahanache: Ce suntesi d-voastr?, ma rog? Vagabonsi de pe uli??? Nu… Zavragii? Nu… cauzati? Nu… D-voastr?, adica noi, suntem cetateni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi trei suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului ?colar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comi?iului agricol si e?etera. Noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru ca de la partidul întreg atârn? binele ??rii si de la binele ??rii atârn? binele nostru…
Brânzovenescu: asa e…
Farfuridi: asa e, dar…
Trahanache: Dar ce? Numele candidatului poate sa fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, dupa cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment asteptam s?-l ?tim… Prefectul trebuie sa vie; nu-l asteptam sa vie de la telegraf? Ei? Nu bate telegraful?… Bate; ce treab? alta are? Poate ca acuma când noi vorbim, poate sa fi si sosit numele… pe sârm?, stimabile… Da, pe sârm?, ce crezi d-ta?
Farfuridi: Toate bune si frumoase cum le talm?ce?ti d-ta, neica Zahario, dar nou?… noua ni e frica de tr?dare…
Brânzovenescu: Nu din partea d-tale…
Farfuridi: Nu din a d-tale…
Trahanache: Da’ din a cui?
Farfuridi: Din a cui, din a cui? ?tii d-ta din a cui…
Trahanache: sa n-am parte de Joi?ica, daca ?tiu.
Brânzovenescu: Ei, stimabile, prea te faci chinez, d?-mi voie…
Farfuridi: ?tii ce, venerabile neica Zahario, ia sa d?m noi mai bine caraile pe fa??.
Trahanache: D?-le, neic?, sa vedem.
Farfuridi: ?i-am spus ca mi-e frica de tr?dare… Ei?
Brânzovenescu: Ei?
Trahanache: Ei?
Farfuridi: Ei? Ni-e frica din partea amicului.
Trahanache: Care amic?
Brânzovenescu: Care amic, care amica ?tii d-ta…
Trahanache: sa n-am parte de Joi?ica, daca ?tiu.
Farfuridi: Iar te faci chinez…
Trahanache: Z?u nu…
Farfuridi: Din partea amicului… F?nic?…
Trahanache: (surprins) Ce?
Brânzovenescu: Din partea prefectului.
Trahanache: (încruntat) Cum?
Farfuridi: (scurt) Noua ni-e fric?… de! ca-si da coatele cu Ca?avencu…
Trahanache: (urmeaz? jocul crescendo) Cu Ca?avencu?
Farfuridi: Cu moftologul…
Brânzovenescu: Cu nifilistul…
Trahanache: (de abia stapânindu-si indignarea) Cu Ca?avencu? Tr?dare? F?nica tr?d?tor! Ei bravos! Ei! Asta mi-a placut! Ei! Nu m-asteptam! Ei! Ne-am procopsit!
Farfuridi: De! Noi…
Brânzovenescu: Ce ne-am zis…?
Trahanache: (biruit din ce în ce mai mult de indignare) Ai putintica rabdare, stimabile. Nu dau voie nim?nui s?-si permita, m?-n?elegi, sa b?nuiasca macar câtusi de pusin pe F?nic?. Pentru mine, stimabile, m?-n?elegi, sa vie cineva s?-mi b?nuiasca nevasta, pe Joi?ica…
Brânzovenescu: Pe coana Joi?ica, onorabile…
Farfuridi: Îmi pare r?u, neica Zahario, noi nu…
Trahanache: (si mai indignat) Ai putintica rabdare… zic: pentru mine sa vie cineva sa b?nuiasca pe Joi?ica, ori pe amicul F?nic?, totuna e… E un om cu care nu traiesc de ieri de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am însurat a doua oar?. De opt ani traim împreun? ca fratii, si nici un minut n-am g?sit la omul ?sta macar atitica r?u… Credesi d-voastr? ca ar fi r?mas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucure?ti, daca nu staruiam eu si cu Joi?ica… si la dreptul vorbind, Joi?ica a staruit mai mult…
Farfuridi: Ei! Se-n?elege, damele sunt mai ambi?ioase…
Trahanache: (si mai indignat) Ai putintica rabdare… Nu de ambi? ca ni era prieten, - pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru?
Farfuridi: S-ar mai fi g?sit, poate.
Trahanache: S?-mi dai voie sa nu te crez. Un om endependent, care a facut servicii partidului, jude?ului, ??rii… si mie, ca amic, mi-a facut ?i-mi face servicii, da!… si sa venisi d-voastr?, tot din partid (cu ton de mustrare aspr?) si sa b?nuisi ca… sa v? pronun?ati cu astfel de cuvinte neparlemantare… Îmi pare r?u…
Brânzovenescu: În sfârait, noi…
Trahanache: Ai putintica rabdare… Îmi pare r?u… (indignat r?u de tot.) Care va sa zica unde nu în?elegesi d-voastr? politica, hop! Numaidecât tr?dare! Ne-am procopsit! Ce so?ietate! Adev?rat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e coruptie si o so?ietate f?r? prin?ipuri, va sa zica ca nu le are. (în culmea indign?rii.) Tr?dare! Bravos! F?nica tr?d?tor! Frumos! (pleaca.) Salutare! Salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund.)

Farfuridi: Ei!… si-a placut venerabilul?
Brânzovenescu: E tare… tare de tot… Solid b?rbat! Nu-i d?m de rostul secretului. Trebuie sa mai asteptam.
Farfuridi: sa mai asteptam? Pân? când sa mai asteptam?… Desear?, la sfâraitul întrunirii, parc?-l v?z pe venerabilul ca se scoal? si trage clopo?elul: “Stimabililor, avesi putintica rabdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Ca?avencu…”
Brânzovenescu: Moftologul!
Farfuridi: Nifilistul! - si bravo-n sus, si bravo-n jos, si mâine si poimâine, nenea Ghita poli?aiul alearga pân?-i iese limba de un cot si ?i-l toarn? pe d. Ca?avencu, care ne-a înjurat si ne-a batjocorit de atâta vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II… si noi… sa stam cu mâinile în sân?… Peste poate!…
Brânzovenescu: Ce-o sa faci? Te joc cu putereat
Farfuridi: Ce sa faca… Batem o depe?? la Bucure?ti, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt si cuprinz?tor: (b?tând cu pumnul drept în palma stânga, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depe?ii) “Tr?dare! Prefectul si oamenii lui tr?deaz? partidul pentru nifilistul Ca?avencu, pe care vor s?-l aleag? la colegiul II… Tr?dare! Tr?dare! De trei ori tr?dare!”
Brânzovenescu: (scurt) E tare! prea tare! N-o isc?lesc.
Farfuridi: (cu tarie, impun?tor) Trebuie sa ai curaj ca mine! Trebuie s-o isc?le?ti: o d?m anonim?!
Brânzovenescu: asa da, o isc?lesc!
Farfuridi: O isc?lim: “Mai multi membri ai partidului”…
Brânzovenescu: Da’ daca ne cunoaste slova la telegraf?
Farfuridi: Punem pe altcineva s-o scrie.
Brânzovenescu: Pe cine?
Farfuridi: Trebuie sa g?sim pe cineva sa ni-o dea la telegraf! ‘Aide, Brânzovenescule.
Brânzovenescu: Numai sa nu p??in ceva.
Farfuridi: (impun?tor) Trebuie sa ai curaj: anonim?. Câte ceasuri sunta
Brânzovenescu: Cinci.
Farfuridi: ‘Aide degrab’, între cinci si sase fix se-nchide telegraful… (ies cu grab?.)

Pristanda: (singur, intr? prin dreapta, e pusin miacat) O f?cur?m si p-asta… si tot degeaba. Am pus mâna pe d. Ca?avencu… Când am asmu?it baietii de l-a umflat, striga cât putea: “Protestez în numele Constitu?iei! Asta e violare de domiciliu!” - Zic: “Curat violare de domiciliu! Da’ umflati-l!” si l-au umflat. L-am turnat la hârd?ul lui Petrache. M-am întorsc cu birja acasa la el, am cautat prin toate col?i?oarele, am ridicat du?amelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit cr?paturile zidului: peste putinta sa dau de scrisoare. M-am întors la poli?ie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e si nu e. L-am amenin?at ca am porunca de la conul F?nica s?-l chinuiesc ca pe ho?ii de cai,… degeaba: nu spune decât numai si numai coanii Joi?ichii. O caut si nu o g?sesc; acasa nu-i, aici nu e… A! Iacat-o… Coan? Joi?ico!

Zoe: (venind repede din fund) Ghi??, bine ca te g?sesc.
Pristanda: si eu v? cautam, coan? Joi?ico…
Zoe: Ghi??, Ghi??, ce-am aflata Ce ati facuta Ati înnebunita Adineaori, când ie?eam de-acasa, am aflat de la doctorul ca te-ai dus cu jandarmii, ai calcat casa lui Ca?avencu, l-ai luat pe sus si l-ai dus la poli?ie, la arest! Cum ai facut asta?
Pristanda: Ordin verbal de la conul F?nic?.
Zoe: Unde e F?nic??
Pristanda: Nu ?tiu, îl caut si eu.
Zoe: si pentru ce l-ati arestat pe Ca?avencu?
Pristanda: Pentru ca s?-i apuc?m scrisoarea.
Zoe: si ai apucat-o?
Pristanda: Nu, coan? Joi?ico, dupa cât am cautat si pe dânsul si la el acasa, scrisoarea este ascuns? altundeva.
Zoe: Ghi??, m-ati nenorocit! Scrisoarea o sa fie publicata mâine si ati facut si scandal degeaba. D?sc?limea o sa urmeze înainte cu gazeta si în lipsa lui… Ce-o sa zica la Bucure?ti guvernul, când o afla ca ati violat domiciliul lui Ca?avencu si l-ati restat în ajunul alegerilor, dupa ce guvernul era asigurat ca toate au sa se petreaca cu bine si cu lini?te?… Cum o sa mai poata r?mâne F?nica prefecta
Pristanda: Coan? Joi?ico, am uitat sa v? spui: dupa câte f?g?duieli si amenin??ri i-am facut lui Ca?avencu, mi-a r?spuns ca în zadar mai staruiesc si ca la urma urmelor nici nu mai vrea sa stea de vorb? cu nimini, dar cu nimini, decât numai cu d-voastr?.
Zoe: Cu mine?… Du-te, Ghi??, du-te degrab?, d?-i drumul si roag?-l din partea mea sa pofteasca aici… Îl astept…
Pristanda: Numai daca conul F?nic?…
Zoe: Daca ?ii la tine, daca ?ii la familia ta, Ghi??…
Pristanda: Cum sa nu ?iu, coan? Joi?ic?? Unsprece suflete!
Zoe: Du-te degrab?, într-un suflet, si sa nu vii f?r? Ca?avencu. Poarta-te bine cu el. Ia o birj? si vino-ntr-o clip?.
Pristanda: Ascult!
Zoe: Ai venita
Pristanda: M-am dus!…

Zoe: (agitata, scoate gazeta si cite?te) “În num?rul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesanta scrisoare sentimental? a unui înalt personaj din localitate catr? o dam? de mare influen??. Originalul va sta la mine la dispozi?ia curiotilor, în biuroul nostru de redactie. Atât pentru astazi. A bon entendeur salut!…” Ce mai e de facuta… (se primbl? agitata, apoi se opre?te ca în fata unei inspiratii.) Trebuie sa alegem pe Ca?avencu. Nu mai încape vorb?, nu mai e vreme de stat la gânduri. Cu un mi?el ca el, când ne ?ine la mân? asa de bine, lupta ar fi o copil?rie, o nebunie… F?nic?… trebuie sa se învoiasc?… trebuie… Ei! ?-apoi! Mai la urm? Ca?avencu poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altul… Dar unde e F?nic?? Unde poate sa fie?…

Tipatescu: Zoe! Aici e?ti?
Zoe: F?nic?!… Te asteptam… Ce ai facuta Ai arestat pe Ca?avencu. Te-ai gândit bine la ce ai facuta Cum si-a venit sa faci una ca asta? Pentru ce ai facut-o?
Tipatescu: (nervos) Pentru ce? Pentru ce? Tu ma întrebi pentru ce? Pentru nerozia care ai facut-o tu, pentru ca sa evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijen??. Se poate atâta distractie! Atâta neb?gare de seam?! O scrisoare de amor s-o arunci în ne?tire într-un buzunar cu batista, si s-o pierzi ca si cum ai pierde o hârtie indiferenta, ca un afi?, dupa ce ai ie?it de la reprezentatie… La atâta lips? de judecata, s?-si spui drept, nu m-asteptam! Ce Dumnezeu! E?ti femei în toata firea, nu mai e?ti copil. Atâta neglijenta nu se pomene?te nici în romane, nici într-o pies? de teatru.
Zoe: Judec?-m?, F?nic?, judec?-m?… (plânge.) Da, asa e… am fost o copil?… am facut o nerozie f?r? seam?n; dar acuma trebuie îndreptata. F?nic?, daca ma iube?ti, daca ai ?inut tu la minemacar un moment în viata ta, scap?-m?… scap?-m? de ru?ine! Tu e?ti b?rbat, nu-si pasa! Pentru tine, afi?area intrigii noastre n-ar fi o nenorocire… dar pentru mine… F?nic?, gânde?te-te… gânde?te-te. (plânge.)
Tipatescu: Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Ca?avencu…
Zoe: În zadar, F?nic?; Ca?avencu poate muri astazi, mâine gazeta lui tot o sa publice scrisoarea noastr?. Dumnezeule! Cum or s?-si smulg? tosi gazeta, cum or sa ma sfâ?ie, cum or sa râz?!… O s?ptamân?, o lun?, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decât de aventura asta… În or??elul ?sta, unde b?rbatii si femeile si copiii nu au alta petrecere decât bârfirea, fie chiar f?r? motiv… dar înca având motiv… si ce motiv, F?nic?!… Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronica infernal?!… si eu, F?nic?, în timpul ?sta, ce sa faca sa mor? sa mor daca voie?ti… Pentru ca dupa asta nu o sa mai pot trai.
Tipatescu: Atunci, daca nu e alta sc?pare… Zoe! Zoe! ma iube?ti…
Zoe: Te iubesc, dar scap?-m?.
Tipatescu: sa fugim împreun?…
Zoe: (retr?gându-se) E?ti nebun? Dar Zaharia? Dar pozi?ia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?…
Tipatescu: (descurajat) Atunci nu ne mai r?mâne nimica de facuta
Zoe: Ba da!
Tipatescu: Ce?
Zoe: sa sprijinim candidatura lui Ca?avencu!
Tipatescu: (s?rind) Peste putin??!
Zoe: S?-l alegem!
Tipatescu: Niciodata.
Zoe: Trebuie.
Tipatescu: O data cu capul! Te gânde?ti la ce spui? Iata pe ce depe?e am pus mâna adineaori, a adus-o la telegraf canalica care a g?sit scrisoarea ta, be?ivul de ieri. E o depe?e anonim?. Am oprit-o si am dat ordin la telegraf sa nu mai expedieze nimica f?r? ?tirea mea; dar ?tiu eu ce poate con?ine o depe?e cu cheie?… Iata: “Tr?dare! Prefectul si oamenii lui tr?deaz? partidul pentru nifilistul Ca?avencu, pe care vor s?-l aleag? la colegiul II. Tr?dare, tr?dare, de trei ori tr?dare… Mai multi membri ai partidului…” …Orice s-ar întâmpla, nu se poate sa sprijinim pe mizerabilul, nu, nu, nu!… Spune-mi, sa cautam, sa g?sim alt mijloc?
Zoe: (zdrobita) Alt mijloc nu v?z,… alt mijloc nu este.
Tipatescu: Atunci…
Zoe: Atunci… (înecata) lasa-m?, lasa-m? în nenorocire… lasa-m? sa mor de ru?ine… Omoar?-m? pe mine care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine… Iata unde m-ai adus! Iata cât pl?teau jur?mintele tale! M-ai adus la moarte - pentru ca (hotarâta) ma omor înainte de izbucnirea scandalului, astazi, acuma, aici! - M-ai adus la moarte, si ma posi sc?pa, si ma lati sa mor… (plânge.)
Tipatescu: Zoe! Zoe!
Zoe: Lasa-m?… Daca ambi?ia ta, daca nimicurile tale politice le pui mai presus de ru?inea mea, de viata mea, lasa-m?! sa mor… (plângând.) sa mor cu siguran?a ca opt ani de zile m-ai am?git în fiecare minuta, ca nu m-ai iubit niciodata… niciodata… niciodata…
Tipatescu: Zoe! sa vedem, sa ne mai gândim!
Zoe: Nu mai e vreme de gândit, F?nic?! Fiecare minuta care trece ma apropie de pieire… Trebuie sa te hotar??ti!
Tipatescu: (în lupta cu el însu?i) sa ma hotar?sc! sa ma hotar?sc…
Zoe: (înecata) Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Ca?avencu. Am alergat ca o nebun? la redactie. Iata ce foaie au scos comitetul lor. (îi da foaia, Tipatescu o cite?te încet.) În?elegi la ce trebuie sa ne asteptam dupa arestarea lui.
Tipatescu: Omul ?sta îsi joaca viata!
Zoe: Nu ?i-o joaca pe a lui, F?nic?, o joaca pe a mea; pentru ca înca o data îsi spui… din doua una: ori tu ma iube?ti si eu traiesc, si atunci lupta e peste putinta cu Ca?avencu - trebuie s?-mi cedezi; ori nu, si atuncea mor, si daca ma lati sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se-ntâmple orice… (zdrobita.) Sunt hor?râta… (revenindu-i deodata toata energia.) Da, sunt hotarâta, dar nu voi sa mor pân? nu voi fi luptat cu toate împrejur?rile (cu energie crescând?) si am sa lupt! si cu tine am sa lupt, pentru ca acuma tu e?ti piedica a mai grea, care ma opre?te s?-mi capat iar lini?tea!… Da, sunt hotarâta, si trebuie sa biruiesc tot, si pe tine… asa de hotarâta sunt, încât adineaori am poruncit lui Ghita sa mearga sa dea drumului lui Ca?avencu si s?-l pofteasca aici din partea mea….
Tipatescu: Femeie nebun?! Ce ai facuta
Zoe: Am facut ce am crezut ca trebuie sa fac. Daca nu nu vrei sa sprijini pe Ca?avencu, daca tu nu vrei s?-l alegi, ca sa ma scapi - atunci eu, care voi sa scap, îl sprijin eu, îl aleg eu…
Tipatescu: Cum?
Zoe: Da, îl aleg eu. Eu sunt pentru Ca?avencu, b?rbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Ca?avencu. În sfârait, cine lupta cu Ca?avencu lupta cu mine… Aide, F?nic?, lupta, zdrobe?te-m?, tu care ziceai ca ma iube?ti! sa vedem! (pleaca spre dreapta.)
Tipatescu: Zoe!
Zoe: Lasa-m?! (iese.)
Tipatescu: (urm?rind-o) Zoe! Zoe! (iese dupa ea. O clip? scena goal?.)

Pristanda: (ap?rând în fund si f?când loc cu respect lui Ca?avencu sa treaca) Pofti?i, cocoane Nicule, pofti?i… (umilit) si z?u, sa pardonati, în consideratia misiei mele, care ordon? (serios) sa fim scrofulosi la datorie. D-voastr? ?tisi mai bine ca mine… asa e poli?aiul: tata s?-si fie -trebuie s?-l ridici? Îl ridici! N-ai ce-i face: e misie. De aiai (foarte rug?tor) ma rog sa pardonati…
Ca?avencu: Îmi pare r?u, Ghi??, ca mai staruie?ti cu scuzele tale… Adica noi nu ?tim cum merge poli?ia? (senten?ios.) Într-un stat constitu?ional un poli?ai nu e nici mai mult nici mai pusin decât un instrument!
Pristanda: Curat instrument!
Ca?avencu: Nu bra?ul care love?te, voin?a care ordon? e de vin?… Eu chiar am scris un articol în privin?a asta. Nu ?tiu daca l-ati citita
Pristanda: Trebuie s?-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta d-voastr? o citesc ca Evanghelia totdauna; ca sa nu v? uitati la mine… adica pentru misie… (misterios) altele am eu în sufletul meu, dar de! N-ai ce-i face: famelie mare, renumeratie dupa buget mic?…
Ca?avencu: si în sfârait, cum ar fi posibil martiriul, daca n-ar exista cal?ul?
Pristanda: Curat, coane Nicule!
Ca?avencu: (schimbând tonul) Cetatene, nu uita condi?ia cu care am venit aici! Am venit în casa prefectului, nu voi îns? sa dau ochii cu el, nu ma pot asa de ieftin compromite. Am venit chemat de doamna Trahanache, pe dânsa voi sa v?z.
Pristanda: Mai e vorb?, coane Nicule, pe coana Joi?ica, pe dumneei… conul F?nica nici nu e aicea… Pofti?i, pofti?i, ?ede?i, coane Nicule, ma duc sa spui coanii Joi?ichii ca ati venit… (vrea sa plece.)
Ca?avencu: Posi s?-i adaogi chiar ca ma gr?besc sa ma întorc în temni?a unde m-a aruncat dizgratia dumneei.
Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pi?icher! Strajnic prefect ar fi ?sta! (iese aruncând priviri furi?e de admiratie catr? Ca?avencu.)

Ca?avencu: (singur) În sfârait, capituleaz?! Se putea altfel?… Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde) parc?-l auz desear? proclamându-m? candidat al colegiului. S?rmanul Farfuridi!… (grav.) Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!… Amabilul F?nica trebuie sa faca venin de moarte… atât mai bine pentru mine! îsi pierde min?ile, atât mai r?u pentru el! ma aresteaz?, atât mai bine pentru mine! Coana Joi?ica, mai cuminte ca to?i, ma cheam?, si eu, politicos, iata-m?, gata s?-i s?rut mâna cu respect… ma rog, n-ai ce-i face: mâna care-si da mandatul!… Dar… unde e coana Joi?ica?… nu v?z pe coana Joi?ica… (Se-ntoarce spre fund, apoi spre stânga, în fine spre dreapta. În momentul acesta apare Tipatescu în u?a din dreapta, unde sta un moment nemiacat. Gest de surpriza din partea lui Ca?avencu. Aparte.) Tipatescu! O preferam pe ea!

Tipatescu: (a ap?rut în dreapta cu aerul încruntat si pumnii încle?tati, a stat în use, a mers apoi lini?tit la u?a din fund, m?surând din ochi pe Ca?avencu, si s-a oprit în fund un moment; aparte) ?ine-m?, Doamne!
Ca?avencu: (jenat) Stimabile domn, scuzati-m? daca v-ar p?rea ca ma prezint la d-voastr? astfel, într-un mod neregulat… Trebuie sa v? spun ca am fost adus aici din arest de poli?aiul d-voastre, dupa ordinile… si nu m-?teptam sa v? întâlnesc…
Tipatescu: (aparte) Impertinent!
Ca?avencu: Pentru ca mi se spusese ca eram chemat de… altfel nici nu a? fi venit… În fine, daca sunt aici prizonier, r?mâi… daca sunt liber - si nu cer nimic mai mult - ma retrag îndata…
Tipatescu: (care a tot b?tut din calcâi cu impacien??, coboar? încet, rar si cu din?ii strân?i) Iubite si stimabile d-le Ca?avencu, nu în?eleg pentru ce între doi b?rbati, cu oarecare preten?ie de seriozitate, sa mai încap? astfel de me?te?uguri si rafin?rii de maniere, astfel de tirade distilate, când situatia lor e asa de limpede… Eu sunt un om caruia-i place sa joace pe fa??… S?-mi dai voi s?-si spui ceva… Ia poftim, ia poftim, ma rog. (îi ofer? un scaun, aparte.) sa fiu cuminte. Ce bine ca-i Zoe dincolo!
Ca?avencu: Stimabile domn, d-tale îsi place sa joci pe fa??, primesc; mie-mi place sa joc scurt, scurt. (gest de retezare.) Situatia noastr? o putem dezlega numaidecât. (Tipatescu îi ofer? je?ul, el îl respinge u?or.) Mul?umesc.
Tipatescu: (acelati joc) Ia poftim, ma rog, ia poftim!
Ca?avencu: (acelati joc) Mul?umesc!
Tipatescu: (privind ?inta la Ca?avencu si cu tonul mârâit) Poftim de!…
Ca?avencu: (care s-a retras pusin, cedeaz? în sfârait si cade pe fotoliu cam f?r? voie) Mul?umesc.
Tipatescu: asa. (?ade aproape de el, Ca?avencu se cam retrage. Tipatescu se îndeasa spre el, Ca?avencu acelati joc, si iar.) Astfel dar, onorabile domn, d-ta, - prin ce mijloace nu-mi pasa! - posedezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii…
Ca?avencu: (gest) A!
Tipatescu: ma iarta ca te-am ofensat. sa fiu si mai scurt… Iata: d-ta e?ti un om practic, d-ta posedezi un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu si-si zic: (cu multa afabilitate) ma rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta în schimbul acelui lucru?
Ca?avencu: (naiv) Cum, nu ?tii?
Tipatescu: (asemenea) Nu…
Ca?avencu: (asemenea) Nici macar nu v? d?-n gând?
Tipatescu: (asemenea) Nu… d-aia întreb…
Ca?avencu: Stimabile domn, (cu dignitate) un om politic…
Tipatescu: (cu pofid?) Adica d-ta…
Ca?avencu: D?-mi voie… Un om politic trebuie, mai ales în ni?te împrejur?ri politice ca acelea prin care trece patria noastr?, împrejur?ri de natur? a hotarî o miacare general?, miacare ce, daca vom lua în consideratie trecutul oric?rui stat constitu?ional, mai ales un stat tân?r ca al nostru…
Tipatescu: (impacientat, b?tând din calcâi) ma rog, onorabile, înca o data… (r?spicat) ce-mi ceri d-ta în schimbul acelei scrisori? Scurt! Scurt! (repeta gestul de retezare al lui Ca?avencu.)
Ca?avencu: Ei?… Daca este asa, daca voie?ti scurt, iata: voi (rug?tor) sa nu mai combati, ceva mai mult, s?-mi sprijini candidatura…
Tipatescu: (vrând sa izbucneasc?) Candidatura d-tale! (stapânindu-se.) Onorabile domn, nu si se pare ca ceri prea multa…
Ca?avencu: Atuncea d-ta, care mi-ai propus schimbul, care-mi faci întrebarea, trebuie sa r?spunzi…
Tipatescu: (apropiindu-se si îndesându-se înspre Ca?avencu, se repeta jocul de scen? de mai sus) Ba z?u, spune, nu si se pare prea multa ‘Ai? Ce zici?
Ca?avencu: (naiv) Nu.
Tipatescu: (cu insinuare) Daca s-ar retrage Comitetul permanent si am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Ca?avencu?…
Ca?avencu: (zâmbind si cu bonomie) E un nimic, stimabile…
Tipatescu: Daca în postul de advocat al statului s-ar numi acelati d. Ca?avencu?…
Ca?avencu: (asemenea) E pusin, onorabile…
Tipatescu: Daca în locul de primar, vacant acum, si în locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea Ca?avencu? ‘Ai? (Ca?avencu surâde cu un gest de refuz.) si daca si mo?ia “Z?voiul” din marginea ora?ului…
Ca?avencu: (zâmbind asemenea) D?-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejur?ri ca acele prin care trece patri noastr?, împrejur?ri de natur? a hotarî o miacare general?, miacare (mângâie si umfl? cuvintele distilându-si tonul si accentul) ce, daca vom lua în consideratie, trecutul unui stat constitu?ional, mai ales un stat tân?r ca al nostru, de abia ie?it din…
Tipatescu: (b?tând impacient din calcâi si întrerupându-l) Ei! sa l?s?m frazele, nene Ca?avencule! Astea sunt bune pentru gur? casc?… Eu sunt omul pe care d-ta s?-l îmbesi cu ap? rece?… Spune, unde sa fie! B?rb?te?te: ce vrei de la mine? (se ridica fierbând.)
Ca?avencu: (ridicându-se si el) Ce vreau? Ce vreau? ?tii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atâta vreme; vreau ceea ce merit în ora?ul ?sta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntatii politici… Vreau…
Tipatescu: (fierbând) Ce vrei?
Ca?avencu: (asemenea) Vreau… mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic! (dup? o pauz?, cu insinuare cald? si crescând?.) Mi se cuvine!… Te rog!… Nu ma combate… Susaine-m?… Alege-m?. Poimâine, în momentul când voi fi proclamat cu majoritatea ceruta,… în momentul acela vei avea scrisoarea (cu multa caldur?)… pe onoarea mea!
Tipatescu: (aproape sa izbucneasc?) Pe onoarea ta?… si daca nu pot sa te aleg?…
Ca?avencu: Po?i!
Tipatescu: (pierzându-si cumpatul din ce în ce) si daca nu voi? - Zi ca nu voi sa te aleg?
Ca?avencu: (îndârjit) Trebuie sa vrei.
Tipatescu: (d-abia mai stapânindu-se) Uisi ca nu e bine sa te joci cu un om ca mine astfel. Nu! Nu! Nu voi sa te aleg!
Ca?avencu: Trebuie!
Tipatescu: Nu!
Ca?avencu: Trebuie sa vrei, daca ?ii câtusi de pusin la onoarea…
Tipatescu: (izbucnind) Mizerabile! (Ca?avencu face un pas înapoi.) Canalie neru?inata! Nu ?tiu ce ma ?ine sa nu-si zdrobesc capul… (se repede, ia un baston de lânga perete si se întoarce turbat catr? Ca?avencu.) Mi?elule! Trebuie s?-mi dai aci scrisoarea, trebuie s?-mi spui unde e scrisoarea… ori te ucid ca pe un câine! (se repede n?val? la el. Ca?avencu ocole?te masa si canapeaua, r?stoarn? mobilele si se repede la fereastr?, pe care o deschide de perete îmbrâncind-o în afar?.)
Ca?avencu: (tremurând, strig? la fereastr? în afar?) Ajutor! S?ri?i! ma omoar? vampirul! Prefectul asasin! Ajutor!

Zoe: (repezindu-se între Ca?avencu si Tipatescu, rug?toare si foarte emo?ionata) Domnule Ca?avencu, domnule, pentru Dumnezeu! Te rog, nu striga… F?nic?, ai înnebunita… Domnule Ca?avencu… ma rog…
Ca?avencu: (emo?ionat si el) Cum sa nu strig, doamn??
Tipatescu: (zdrobit de miacare, ?tergându-si fruntea si cazând pe un scaun la dreapta) Mi?el! Mi?el! Mi?el!
Zoe: (rug?toare) Domnule Ca?avencu, cer scuze pentru momentul de iuseal? care l-a facut pe F?nica sa uite…
Ca?avencu: Nu încap scuze, doamn?… trebuie sa ies d-aci numaidecât: nu mai pot sta un moment într-o casa unde-mi este viata în primejdie!…
Zoe: Domnule Ca?avencu, în sfârait d-ta e?ti un om cuminte, un om practic, d-tale îsi este indiferent de la cine ?i-ar veni aceea ce-si trebuie asa de neap?rat…
Ca?avencu: Nu-n?eleg…
Zoe: Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale ca poimâine când si fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ai face sa fii ales… Ei! Eu te aleg, eu si cu b?rbatul meu; mie s?-mi dai scrisoarea… Prime?ti?…
Ca?avencu: (ca lovit de o idee) Primesc…
Zoe: (încet catr? Tipatescu, care sta cufundat în gânduri pe fotoliu) si în?elegi ca atunci, când, luptând cu tine, voi capata scrisoarea,… tot,… tot,… F?nic?, va fi ispr?vit între noi (tare). Suntem deplin în?ele?i, domnule Ca?avencu…
Ca?avencu: Da, madam, pe deplin… dar… (îi face semn catr? Tipatescu.)
Zoe: (staruind lânga Tipatescu) F?nic?! F?nic?! Hotar??te-te! Posi fi tu du?manul lini?tii mele?… Spune!… (rugându-l frumos) F?nic?!…
Tipatescu: (nemaiputând lupta si sculându-se) În sfârait, daca vrei tu… fie!… Întâmple-se orice s-ar întâmpla… (cu hotarâre.) Domnule Ca?avencu, e?ti candidatul Zoii, e?ti candidatul lui nenea Zaharia… prin urmare si al meu! Poimâine e?ti deputat!…
Zoe: (triumf?toare) A!
Ca?avencu: Poimâine vesi avea… (se aude zgomot afar?, vocea lui Trahanache: “Ai putintica rabdare!”)
Zoe: Nenea!
Tipatescu: Zaharia!
Ca?avencu: Venerabilul!
Tipatescu: Repede, ascunde?i-v? amândoi… Nu trebuie sa v? vaz?…

(Zoe iese degrav? în stânga, Tipatescu cu Ca?avencu la dreapta.)

Trahanache: (singur) Nimeni?… si dobitocul de fecior mi-a spus ca F?nica si Zoe sunt aici… (merge la u?a din dreapta si bate cu discre?ie.) Nimeni! (asemenea în stânga.) Nimeni! (vrea sa plece prin fund si ca si când ?i-ar aduce aminte de ceva.) A! Era sa uit! (?ade la masa de scris, ia condei si hârtie si scrie, citind.) “Drag? F?nic?, te-am cautat! ma întorc peste o jumatate de ceas. Trebuie sa ne vedem înainte de întrunire. Asteapta-m? negre?it; nu ie?i: ai putintica rabdare… Trahanache…” (pune scrisoarea la vedere pe masa.) Acuma sa d?m de capatâiele firelor iubitului nostru d. Ca?avencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goal?; apoi u?ile din dreapta si din stânga se deschid bini?or. Din stânga iese Zoe, din dreapta Tipatescu si Ca?avencu.)

Tipatescu: Blestemata politic?! Un moment sa n-ai pace! (merge la u?a din fund si o închide.) Suntem în lini?te… (lui Ca?avencu.) Eu merg la telegraf s?-si anun? la Bucure?ti candidatura… d-ta asteapta acasa un cuvânt al meu… Desear?, la întrunire, fii cu tact… trebuie mult tact. (se aud în fund b?tai în u??; tosi din scen? tac si nu mi?c?; iar b?tai, apoi trei fluier?turi.) E Ghi??, ?sta e semnalul lui! (merge si deschide u?a din fund, prin care apare Cetateanul, fluierând ca de mirare.)
Tipatescu: Iar? (se da înapoi.)
Ca?avencu: Omul meu! (se da cam la spatele Zoii.)
Cetateanul: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineat?… Ce facem? Iaca, mâine începe… Eu… pentru cine votez?
Tipatescu: (?inându-i calea sa nu coboare în scen?) Pentru cine? Pentru cine? Lasa-m? în pace, cetatene: ai ajuns de nesuferit… Voteaz? pentru cine pofte?ti…
Cetateanul: Eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba pe pofta…
Tipatescu: Ei! Lasa-m?-n pace, administratia nu voie?te sa influinteze câtusi de pusin pe nimini.
Ca?avencu: (intervenind) Pardon, dati-mi voie: mie-mi pare din contra ca într-un stat constitu?ional, mai ales într-un stat tân?r ca al nostru, administratia ar trebui s?…
Zoe: (asemenea) Se-n?elege…?
Cetateanul: (c?tr? Ca?avencu) Ei! Onorabilul! Nu te vedeam; sluga! O mie de ani pace! si zi, ma lucrati, ai? Adic?, d?-i cu bere, d?-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului… pentru ca s?-mi faci pontul cu scrisoarea… bravos! Dom’le Nae.
Ca?avencu: A! A!
Zoe: F?nic?! F?nic?! Trimite-l… e nesuferit!
Tipatescu: (nervos) În sfârait, cetatene, te rog lasa-ne cu bini?orul, lasa-ne… Ce pofte?ti de la mine?
Cetateanul: Nu ?i-am spusa (sughite.) Mâine începe… Ei? (sughite.) Eu pe cine aleg? Pentru cine?… (face semnul votarii si sughite.)
Zoe: Pentru d. Nae Ca?avencu.
Cetateanul: Pentru… (sughite si pufne?te de râs.) Nu m?-nnebuni ca ame?esc…
Tipatescu: (din ce în ce mai nervos, luând pe Cetateanul de mân? si zguduindu-l) Pentru ca e?ti un om vi?ios…
Cetateanul: Nu ma smuci, ca ame?esc!
Tipatescu: (asemenea) Pentru ca te-ai l?sat s?-si ia din buzunar, s?-si fure scrisoarea…
Cetateanul: Ei! Nu face nimica, poate mai g?sim alta…
Tipatescu: Lasa-m? sa vorbesc… pentru ca e?ti…
Cetateanul: Lasa-m? sa vorbesc… pentru ca e?ti…
Cetateanul: Aleg?tor…
Tipatescu: Nu… be?iv… vi?ios… p?c?tos.
Zoe: F?nic?!…
Tipatescu: Da, be?iv… uite si acuma e?ti turmentat, e?ti b?ut…

(Ca?avencu râde.)
Cetateanul: A?!
Tipatescu: (cu dezgust) Uite, nenorocitule! Mirosi cale d-o po?ta… (îl împinge.)
Cetateanul: (?ov?ind) ?sta este mirosul meu naturel…
Tipatescu: Mirosi a rom…
Cetateanul: Ei bravos! Vrei sa miros a gaz?
Tipatescu: Ei! Pentru toate astea trebuie s?-si dai votul lui onorabilul d. Ca?avencu… Pentru asa aleg?tor, mai bun ales nici ca se putea…
Zoe: F?nic?!…
Ca?avencu: Totdeauna ironic, (zâmbind) stimabile!

Tipatescu: (montându-se treptat) Da, pentru d. Ca?avencu lucr?m noi, pe d-sa noi îl sprijinim, pe d. Ca?avencu s?-l alegesi d-voastr?. si nu-l sprijinim de sil?, îl sprijinim pentru ca dumnealui este cel mai onest concetatean al nostru…
Zoe: F?nic?, fii calm…
Tipatescu: Da, sunt calm… Pentru ca dumnealui (Farfuridi, Brânzovenescu si Trahanache apar în fund si asculta. Cei dintâi arata tot ce se petrece în scen? celui d-al treilea) nu e ca al?ii mi?el, pentru ca nu e ca al?ii canalie, nu e ca al?ii infam… (se monteaz? din ce în ce)… pentru ca înca o data, la aleg?tori ca d-ta, cu minte, cu judecata limpede, cu sim? politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Ca?avencu, (ap?sând) onorabilul d. Ca?avencu! (Tipatescu împinge cu scârb? pe Cetateanul turmentat.)
Ca?avencu: (zâmbind cu bonomie) Ce r?utacios!
Brânzovenescu: (din fund) A!
Farfuridi: (lui Trahanache) Iaca tr?darea! Când îsi spuneam, venerabile!… (coboar? to?i.)
Trahanache: Ei! Ai putintica rabdare!
Zoe: Nene! (se repede la Trahanache ?i-l trage deoparte unde-i vorbe?te încet si cu multa miacare. Ca?avencu si Cetateanul turmentat vorbesc de alta parte asemenea.)
Tipatescu: Ei! L?sati-m? tosi în pace!
Farfuridi: Te l?s?m, stimabile, dar mergem la Bucure?ti…
Brânzovenescu: si vom spune tot…
Tipatescu: (aparte) Duce?i-v? la dracul! (trece lânga Trahanache si Zoe.)
Farfuridi: La ziare!
Brânzovenescu: La Comitetul electoral central!
Farfuridi: La guvern!
Cetateanul: (ar?tând pe Farfuridi si Brânzovenescu lui Ca?avencu) Oleu!… Fugi ca ame?esc! (Ca?avencu si Cetateanul turmentat convorbesc foarte miacat deoparte cu Farfuridi si Brânzovenescu.)
Trahanache: În sfârait, ce e, F?nic??
Tipatescu: Nu m?-ntreba pe mine, nene Zahario!
Zoe: (cu energie) Nici o vorb?, nene, trebuie…
Trahanache: De ce?
Zoe: (precipitata) Daca ma iube?ti, daca ?ii la mine, acuma tacere; îsi spun pe urm? tot. (vorbesc încet tosi trei.)
Ca?avencu: (c?tr? Farfuridi si Brânzovenescu) Dati-mi voie, stimabile, nu d-voastr? vesi avea mai multa încredere fa?? cu înaltele locuri decât onorabilul (tosi asculta, Tipatescu se plimba agitat în fund) d. Tipatescu, prefectul cel mai onest!…
Trahanache: Da!
Ca?avencu: Cel mai integru!…
Trahanache: Da!
Ca?avencu: Cel mai credincios!…
Zoe: Fire?te!
Ca?avencu: Dati-mi voie sa v? spun ca toate zbucium?rile d-voastr? sunt numai si numai chestii personale, si când vin ni?te asemenea persoane… ca d-voastr?…
Cetateanul: Nanana!
Farfuridi: Care va sa zica si insulte!
Brânzovenescu: Bravos!
Ca?avencu: Chestie de tarab?, onorabile! Daraveri de clopotni??, stimabile!
Zoe: (c?tr? Trahanache) Se-n?elege!
Ca?avencu: Aleg?torii vor vorbi…
Zoe: (îndemnând pe Cetateanul turmentat si pe Trahanache) Da, aleg?torii vor vorbi.
Trahanache: Da, aleg?torii vor vorbi, fire?te!
Cetateanul: (serios) Da, noi vom vorbi!

Pristanda: Coane F?nic?! O depe?? fe-fe urgenta!
Zoe: O depe??! (se-ntorc tosi spre fund.)
Tipatescu: (deschide nervos depe?a si cite?te) “Cu orice pre?, dar cu orice pre?, colegiul d-voastr? al II-lea trebuie sa aleag? pe D. Agamemnon Dandanache. (tosi miacare.) Se face din aceasta pentru d-voastr? o înalta si ultim? chestie de încredere”… A!
Farfuridi si Brânzovenescu: Aha!
Zoe: (cu toata energia) A! Nu se poate! Vom lupta contra oricui… Vom lupta contra guvernului!… (Tipatescu a cazut obosit pe un scaun.)
Trahanache: Ai putintica rabdare!
Zoe: Da, nene! Vom lupta contra guvernului!
Ca?avencu: Da, vom lupta contra guvernului! (Ca?avencu, Zoe si Trahanache de o parte, Farfuridi, Brânzovenescu frecându-si mâinile cu satisfactie de alta parte; Ghita în fund; Tipatescu obosit pe scaun, ca si cum n-ar lua parte la ce se petrece. Cetateanul turmentat în mijloc.)
Cetateanul: (târât de curent) Da! Vom lupta contra… (sughi?ând si schimbând tonul)… adica nu… Eu nu lupt contra guvernului…