Top
Browse > Home / Societate / Reflectii despre “educarea” copiilor

Reflectii despre “educarea” copiilor

July 10, 2008

reflectiiAm dat de o Buna si actuala tema si discutie Incetati sa va bateti copiii in speranta ca vor “auzi” mai bine. Ceea ce lipseste la acel articol, dar in special la comentarii, in opinia mea, e ca fiecare sa spuna daca este parinte si cati copii are… Cred ca asta ar deschide mult cartile, ca, deh, teoretician al educatiei copiilor fusem si eu, pana devenii practician (destul de slabut la inceput ;-) ). Adica pana veni primul, apoi al doilea.

In educatia(?) copiilor teoria si practica difera foarte mult. Si copii sunt foarte diferiti. Dar, in anumite circumstante, decat lipsa oricarui instrument, practica de educare numit “palmuta la fund” - cand (inca) puterea cuvantului in relatiile parinte-copil inca nu s-a stabilit, este un instrument si as da oarecare dreptate soacrei mici care spune:

Lumea la noi e tare chinuita si se razbuna pe copii. Ca daca ar fi mai multa dragoste intre parinti, si copii ar simti-o din plin. Cel mai strasnic e cind intr-o societate toata lumea stie cum trebuie de educat copii, dar putini stiu cum s-o faca corect. O palma la buci nu strica la momentul potrivit si cind e bine argumentata. Mai rau e cu copii mici care nici nu inteleg pentru ce incaseaza.
S-apoi ne trezim cu efectul bumerangului. La batrinete…cineva va suferi tare.

Fiindca, in râul dragostei, stimei, prieteniei si responsabilitatii pe care (isi incipuie ca) o da permanent un parinte unui copil, o palma la fund, la nivele superficiale de analiza, este un lucru mai benefic, pentru toate partile implicate, decat situatia cand un copil care intrun anumit moment nu intelege ca la mijlocul strazii nu se poate zburda, ca pe rola fierbine nu se puna mana, ca nu se joaca cu chibritele, ca fratele de un an nu poate “tine presul” ca sa primeasca cu pumnul, etc. Altceva ca palma trebuie explicata copilului, si principalul palma cat mai urgent trebuie sa evolueze la cuvant si sa dispara odata ce se incepe a instaura forta cuvantului.

…am “piscat” si eu de catreva ori pe cel mai mare (micut si el) pana cand:

  1. Am vazut ca n-are absolut nici un efect.
  2. Este mai efectiv, in perspectiva, daca depui efort ca sa aduci cuvantul pe prim plan unui copil de 2-3-4 ani…
  3. Eu eram acela care avea nevoie de bataie - infuriat, fara controlul situatiei, cu “ochelari de cal”.

Si eu, naiv, credeam candva ca daca am 30 de ani - sunt in stare sa educ copii. Pana cand nu mi s-a demonstrat cu insistenta, de catre copiii mei, ca eram foarte departe. Oricare om-parinte trebuie sa stie, din start, ca ridicarea copilului Este un teritoriu minat unde fiecare parinte paseste si merge din contul incercarilor si esecurilor proprii. Bagajul de asa-numite cunostinte ale parintelui cel mai des incurca in cresterea copilului dintrun motiv destul de simplu - se intersecteaza niste principii de viata aproape incompatibile. Puritatea copilului din momentul cand se naste, cu sete si dorinta de satisfactie de la viata, asa cum poate numai el sa le traiasca se intalnesc cu un parinte deacum “format”, ticsit de ce va gandi lumea, cum nu ti-e rusine ca… s.a.m.d. Si se incepe lupta: se apuca toti, in primul rand parintii, urmati de educatorii din gradinite, invatatorii din scoli, toti se apuca sa acopere curatenia lui cu tot felul de lucruri de nimic, obiceiuri, rituri, credinte, sentimentul datoriei si al vinovatiei:

  • Nu murdari masa/hainele! Poc!
  • Nu calca incaltat pe aici! Poc!
  • Nu striga in transport ca vrei apa! Cum nu ti-i rusine?! si etc100.

Ca pana la urma toata esenta copilului sa fie acoperita si incadrata de niste aiureli convenabile societatii. Dupa ce trece prin toate aceste incercari si mecanisme, omul nu mai are esenta proprie - este o “piesa de teracota” intrun perete care se numeste societate si sistem si slujejste lui, sistemului, fara ai mai aparea intrebarea cardinala “Oare pentru asta eu traiesc”? Si, de obicei, tot in acest stil isi educa si urmasii.

Partea mai rea e ca numai parintele da traiectoria copilului pentru a deveni o piesa de teracota sau va ajuta copilul sa inceapa sa se inteleaga pe sine si sa inteleaga regulile sistemului pentru a merge mai usor spre raspunsul la intrebarea Lui fara a veni in contradictie cu regulile sistemului si a profita de ele. Aici toti pasii si incercarile gresite in relatiile unui parinte cu copilul se pot reflecta ulterior pe copil.

Multe lucruri despre mine ajuta sa le inteleg copii mei. Si principalul ce trebuie sa stie un parinte este ca relatiile un copil-parinte este oglinda parintelui. In toate cazurile. Si daca un parinte crede ca odrasla lui are nevoie sa fie piscata uneori, este destul de probabil ca parintele ceva nu face cum trebuie.

Written by vitalie · Filed Under Societate 

Comments

5 Responses to “Reflectii despre “educarea” copiilor”

  1. Soacra mica on July 10th, 2008 11:14 pm

    “Nu murdari masa/hainele! Poc!
    Nu calca incaltat pe aici! Poc!
    Nu striga in transport ca vrei apa! Cum nu ti-i rusine?!”

    Iaca am stat si m-am gindit oleaca si imi pare ca au niciodata n-am spus frazele acestea si deam e clar ca respectiv nici un poc nu a urmat dupa asta. La lucruri de acestea chiar nu atraga atentia deloc mai ales sa intreb: “cum nu ti-i rusine?”. Intrebarea-repros o tin minte din copilarie si cu mintea mea de copil chiar nu intelegeam de ce trebuie sa-mi fie rusine pentru lucruri pe care nu aveam cum sa le stiu.
    Fiecare copil e unic si pentru fiecare trebuie o cheita aparte. Toate frustrarile noastre vin din copilarie si sunt cultivate mai ales de parintii nostrii si de educatori. Paradox, nu-i asa?

  2. vitalie on July 10th, 2008 11:53 pm

    Toate frustrarile noastre vin din copilarie si sunt cultivate mai ales de parintii nostrii si de educatori.

    Nu-i mare paradox.

    …N-ai spus cuvintele pe care le citezi in comentariul tau de mai sus, ziceai intrun comentariu din alta parte:

    Lumea la noi e tare chinuita si se razbuna pe copii. Ca daca ar fi mai multa dragoste intre parinti, si copii ar simti-o din plin. Cel mai strasnic e cind intr-o societate toata lumea stie cum trebuie de educat copii, dar putini stiu cum s-o faca corect. O palma la buci nu strica la momentul potrivit si cind e bine argumentata. Mai rau e cu copii mici care nici nu inteleg pentru ce incaseaza.
    S-apoi ne trezim cu efectul bumerangului. La batrinete…cineva va suferi tare.

    Ai dreptate referitor la lumea chinuita. E corecta, dupa mine, formularea, m-am prins si eu asa… Iar daca stam sa ne gandim la parintii nostri, la chinurile lor si la lipsa de informatie si comunicare de care aveau parte - au facut tot ce au putut pentru noi.
    Ce am dorit sa subliniez este ca in lipsa oricaror instrumente si cai de interactiune cu copilul, in anumite situatii, “palma la fund” este mai binevenita pentru integritatea fizica si psihica si a parintilor dar si a copiilor decat o situatie blocata. Cam asa era ideea de aici. Am inteles corect?

  3. Soacra mica on July 11th, 2008 3:59 pm

    Oooof, am scris un tex de o pagina si cind am dat sa-l trimit, mi l-a inghitit.

    fac acum repejor un rezumat.

    “Iar daca stam sa ne gandim la parintii nostri, la chinurile lor si la lipsa de informatie si comunicare de care aveau parte - au facut tot ce au putut pentru noi.”

    Generatia care vine dupa parintii nostri, adica noi, avem alegerea si posibilitatea de a rupe cercul vicios. Adica modelul de educatie care ne-a ranit in copilarie. Acum orice fel de informatie referitor la educarea copiilor se poate gasi pe net. E usor de gasit modele care “lucreaza” in tarile civilizate. Elaborate de psihologi renumiti si care dau posibilitatea parintilor sa poate evita unele greseli de educatie pe care au comis-o unii din parintii nostri din ignoranta sau imposibilitate. Acum noi avem libertatea de a alege ce vrem sa altoim copiilor nostri. Tot aceeasi frica si neincredere in sine, zestea noastra sovietica sau sa incurajam copii nostri sa evolueze in propriul sau ritm cu repere noi, mai sanatoase.

  4. olgina on July 11th, 2008 4:01 pm

    in occident nici nu exista termenul ‘educatie’, ci se foloste ‘cresterea si ingrijirea copilului’
    la ce ai spus tu, as mai adauga ca un om matur, fiind supus palmuirii/batii/maltratarii in copilarie, cu greu va depasi acest moment si cu greu se va abtine la aplicarea acelorasi metode de ‘educatie’ fiind deja parinte chiar daca intelege ca nu este corect = bumerangul se intoarce!

  5. vitalie on July 11th, 2008 5:37 pm

    Soacramica

    E usor de gasit modele care “lucreaza” in tarile civilizate. Elaborate de psihologi renumiti si care dau posibilitatea ..

    Spunei unui zombi de modele care lucreaza elaborate de personaje cu autoritate si el o sa zubreasca si va aplica modelul pana cand o sa strice totul. Punctul de atractie, baza oricarui model, IMHO, este ca nu se poate aplica modele pe copii fara a le dauna. Asta nu inseamna ca neg orice studiu. Eu am citit foarte mult, inclusiv si in ceea ce tine de cresterea copiilor.

    Punctul de care ma tin: citesc - foarte bine. Dar iau din “model” doar ceea ce simt si vad ca merge pentru omul dat.

    Despre “zestrea noastra sovietica” mai bine tac ca ma doare, dar in alta dimensiune - orice medalie are doua parti…

    olgina

    om matur, fiind supus palmuirii/batii/maltratarii in copilarie, cu greu va depasi acest moment si cu greu se va abtine la aplicarea acelorasi metode de ‘educatie’ fiind deja parinte chiar daca intelege ca nu este corect = bumerangul se intoarce!

    Cred ca-i corect, pe mine nu m-au batut.

    Olgina, ai 3 termeni diferiti: palmuiri - batai - maltratari. De ultimele 2 nici n-am ce spun - acesti oameni sunt periculosi social, ei creaza Frankensteini morali si trebuie opriti chiar si pe cai penale.

    Dar acei care sunt adepti (sau admit) ai palmutei la fund (si chiar dupa asta se framanta, regreta) abandoneaza aceste tehnici, numai ca inca n-au gasit usa de a iesi din asta stare. Iarasi am sa ma intorc aici la experienta si proprie dar si observata - sunt momente cand pentru a debloca o situatie si a proteja chiar si din punct de vedere fizic copilul - o palma la fundisor nu va strica (vezi mai sus) in lipsa altor metode…
    Apropo - usa se numeste rabdare, munca si auto-instruirea parintelui.

Got something to say?





Bottom