Unora li se pare că Moldova este situată numai în centrul Chişinăului. Restul e un pustiu fără oameni, fără subiecte, fără viaţă. Or, cred eu, mai degrabă că fără bani… Iar prin sate se intâmplă lucruri cărora le-aş spune stranii dacă n-ar fi periculoase. Ş-ap` ce dacă se întâmplă?

Nici vânt rece nu ajunge la ei, jurnaliştii caută muruieni numai prin centrul capitalei, provoacă poliţişti care se află în exerciţiul funcţiunii şi care nu bat. Alţii, scriitorese, deputaţi şi haiduci, sorbindu-şi cafeaua pe coline dâmboviţene, se află mari experţi în viaţa omului simplu din Moldova, “apără” omul simplu şi ţine hangul jurnaliştilor, numeşte pitecantropi() pe cei care văd altfel jurnalismul moldovenesc. Jurnalism căruia, cu unele excepţii mai în vârstă, în 99% cazuri un muritor de rând îi este interesant numai în cazul dacă a despicat ţeasta cuiva cu toporul întrun acces…

Subiect. Am avut o discuţie cu un om din C., raionul Criuleni. Primarul lor este destituit din funcţie prin decizii de judecăţi (judecătoria Criuleni,Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel Chişinău – dosar 1a-xxx/09 din __ iunie 2009) şi …se află şi acum în această funcţie.

Nu credeam la început, am făcut căutări, cu ajutor avansat de la google, că pe paginile oficiale ale judecătoriilor nu mai găseşti ceea ce-ţi trebuie. Pe site-ul Curţii Supreme de Justiţie www.csj.md şi pe al Curţii de Apel Chişinău ca.justice.md se găsesc, ascunse de ochii muritorilor simpli, mai multe decizii referitor la acel primar:

• prejudicerea bugetului prin vinderea fântânii arteziene a satului recent reparată,
• impunere la întoarcerea datoriei unei persoane fizice,
• decizie referitoare la bătăi/leziuni corporale aduse unor locuitori din sat,
• lezarea onoarei şi demnităţii prin calomniere (declaraţii despre o profesoare de la liceu, care nu se împăca cu fărădelegile lui, precum că ar avea sifilis)

…Este greu să vezi în lacrimi un om ajuns de 60 de ani. Să vezi în ochii lui deznădejdea şi lehamitea în care se află. Un om care a muncit, şi-a construit viaţa acolo, în acel sat. Un om neinteresant pentru măria-sa presa, pentru că acolo-s locurile lui, oamenii lui, viaţa lui.

Presei îi place să-i spună lui, mai ales la alegeri, ca asta se numeşte Patrie, îl pune să şi-o apere cu votul şi cu sângele lui. El e aproape singur, îşi are copii plecaţi prin Canade şi alţii pe cale să plece. Iar ne-primarul, care-i primar de facto, continuă stilul lui, mai mult decât atât – se bate cu pumnul în piept că “noi acum am ajuns la guvernare“. Ceea ce este foarte grav, fiindcă netezeşte calea spre revenire a celor alde dânsul.

Nu pun numele localităţii, a primarului şi a omului cu care am discutat. Deocamdată n-am alte informaţii despre situaţia de acolo. Dacă cineva este interesat – transmit în mod individual linkurile spre decizii judecătoreşti şi copiile pe care le am.

Acum întrebarea: decât să se întindă cu poliţişti aflaţi în exerciţiul funcţiunii, fără a avea fixată întâlnire cu acele persoane publice, de ce presa nu investighează cazuri ca cel de mai sus? Tot la aceste persoane de rang înalt vor ieşi, dar deacum cu altceva, mult mai interesant.