Ţin minte, pe când eram mic, în obligaţiunile mele era să aduc câte un sac-doi de buruiene pe zi pentru a satisface iepurii şi a micsora gradul de uzura a cuştelor. Ca, daca nu-i satisfaceam, în câteva zile rodeau tot lemnul cuştii…

Se întâmpla uneori că nu reuşeam să le aduc sacul necesar. Din cauza secetei, prin luna august e destul de complicat sa găseşti iarbă. Sau din cauza treburilor importante la iaz, or din cauza ploilor. Aveau de suferit cuştele. Odată, cred ca era prin clasa 5-6a, când studiasem ştiinţele naturii or botanica, i-am trântit tatei, în lipsa ierbii pentru iepuri, o explicaţie urmată prompt de câteva expresii de-ale lui. …abia acum văd că tata intra în categoria anti-globaliştilor înverşunaţi:

- De ce nu-i iarbî pentru iepuri în beşi?

- M-am gândit, daca rup iarba nu va avea ce să transforme bioxidul de carbon din aer în oxigen. şi mp uit pe unde am căi de retragere….

- Tu-uţ carbonu, oxigenu si gându cui te are, drac de copchil, daca nu vad, pân’ amurjeşte, un sac de iarbă sa ştii ca manânci tu numa` buruian la iarnă!

A fost de ajuns atât. Bicicleta, sacul şi-o urmă de colb ridicat în urma mea…

De ce spun toate astea?

In primăvara asta, ploiasă, ma bucur mult pentru iepuri dar mi-i jale de saracii câini vagabonzi si pisici din Chisinau care au cumpănă mare zilele acestea pe la Poşta Veche. Văd câinii dimineaţa cum trec pe lânga blocurile de aici prin nişte buruiene înalte ca n-am mai văzut de când sunt. Şi trec uzi până la urechi, tremurând din cauza rouăi şi frigului de dimineaţă.

Mai mult decât atât, din cauza umidităţii şi frigului, câinii uita să mai sperie trecătorii mai cascaţi cu un hamăit brusc la picioare. Populatia urbei se linişteşte în problema asta. Iar când situaţia va reveni la normal, adica câinii vor începe din nou a se lua de picioare – vor începe tosi a face gură. Ca tare repede se deprinde ortodocsul nostru cu binele.

Eu zic ca trebuie de ridicat problema asta la consiliul municipal, or chiar la primar.

Înţelegem foarte bine si susţinem sus si tare tendinţa autorităţilor municipiului de a hrăni iepurii si de a combate cantitatile mari de CO2 din atmosfera si încălzirea globală.

Las` atunci să organizeze nişte brigăzi mobile care ar merge cu uscătoare de păr printre blocuri şi ar usca roua din ierburile care, daca cresc tot asa, vor avea un metru în câteva zile. Nu mai putem tolera câinii vagabonzi când se chinuie.