Uneori am vazut oameni care se revoltau impotriva calcarii in picioare dar fara a avea o strategie de comportament, fara a fi demn, izolati si fara a fi increzuti in sine. Am vazut cazuri cand cei care nu admit prostia nu faceau asa cum ar fi mai bine – in rezultat agravand si mai tare situatia… este un moment foarte important.

Dar imbucurator e faptul ca sunt tot mai multi care nu mai accepta sa fie calcati in picioare. Un caz de acestea: Intro dimineata mergeam la gradinita cu cel mai mare. In “noptiera” urla un radio cu cantece “şanson”. Eu ii spun: hai inchide muzica ca tare e de jale, disdedimineata, hai asa: ti-o pui cand mergi singur. Soferul, cu expresie ca se obijduieste, da mai incet, si pune o caseta, tot de acelas gen. Am ramas placut surprins in momentul cand incepeam sa-i spun ca ma incurca muzica lui ca sa discut cu copilul si poate liber sa si-o inchida, cel putin pana cobor eu, altii 3 pasageri, calm, fara posibilitate de manevra pentru sofer ii zic: “omul are dreptate, inchide-ti radioul pana cand nu s-a facut avion”. Şansonul a fost inchis imediat, pacat ca a trebuit sa cobor, as fi mers mai mult sa vad cand il porneste din nou…

P.S. articolul asta al tau mi-a dat mult ‘curaj’ pentru curinda mea intoarcere in tara. Nici nu stiu ce sa fac ca sa ievit asemenea situatii. Imi inchipui ca voi fi doar in lacrimi fiind impotenta la a face ceva. Ultima mea vizita in Moldova, de tocmai 3 saptamini mi-a lasat un sentiment de dezgust total! Acum va fi pe toata viata intoarcere mea, si trebuie in continuare sa inghit debilismul asta???? Si cind te gindesti ca intr-adevar depinde de oameni, de vecini, de toti! nu de sef de stat sau de primar!