De ziua libertăţii presei

Dacă tot vorbeşte lumea de ziua libertăţii presei am să expun ce înţelege şi un primitiv ca mine despre asta.

Critic uneori jurnalismul din Moldova. Ca acesta. Sau când se bagă în suferinţa oamenilor nimeriţi în accidente. Sau când se agaţă de nişte amărâţi ca să demonstreze tirania sistemului. Sau când intervin în exerciţiul funcţiunii a unui medic, poliţist, funcţionar mărunt şi îl tachinează or chiar provoacă sub pretextul că acea persoană este una publică şi este obligată să lase totul ca să satisfacă jurnalistul.

De ce critic? Fiindcă socot că jurnalismul e una din puţinele paie de care se mai pot agăţa oamenii noştri pentru a avea speranţă de a ieşi din mlaştina de aici. S-a demonstrat asta la reflectarea evenimentelor din aprilie 2009.

Jurnaliştii au puterea de a reda speranţa şi încrederea pentru oamenii de la noi. Dar după fiecare super-reportaj de genul celor de mai sus încă 1-2-mai-mulţi-oameni îşi pierd încrederea în jurnalişti.

…Am o stimă deosebită şi chiar că nu mi-i închipui pe oameni-jurnalişti aşa ca Vasile Botnaru, Vsevolod Cernei, Lorena Bogza, Val Butnaru, Viorel Mihail, Constantin Tănase şi alţii, mai tineri, Ion Surdu, Lucia Aprodu, Natalia Morari, Vitalie Călugăreanu, Petru Terguţă şi alţii (regret, dar nu Vă pot enumera/şti pe toţi, că sunteţi mai mulţi din cei bunişori ;-) ş-apoi e chestie de gusturi personale în asta), repet – nu mi-i pot închipui îmbrâncindu-se nitam-nisam cu un poliţist, or fiind nesimţiţi la suferinţa omului.

Atunci când mă întâlnesc cu ignoranţa, cu nesimţirea, când în timpul muncii se bagă sub mâna cuiva, care execută anumite obligaţii, îl încurcă având singurul scop să-l provoace şi să-l discrediteze, găsesc că jurnaliştii care au realizat acest reportaj – au înrăit oameni, vina cărora e că doar s-a nimerit în calea jurnalistului care i-a mai adăugat încă o doză de neplăcere la viaţa de zi cu zi;  găsesc că cel puţin îmi fură timpul cu pretextul de a-mi servi evenimente care s-au întâmplat.

N-am să mă împac, critic şi am să critic de fiecare dată când voi avea ocazie şi timp. Deatâta că vorbesc critic doar despre evenimente pe care le simpatizez. Care au potenţial de a deveni mai bune. Felicitări şi la mai bine!

0

 

Texte asemănătoare:
Isterie, provocare şi hărţuială ca manifestare a libertăţii - Da, vreau ca lumea la noi să fie mai liberă....
Câineluşul, copiii şi ziua de mâine - Dulceaţa asta este născut în stradă. Copilul mai mic le ...
De ziua oraşului Chişinău - sub cada din baie a apărut un izvor. Nu era...

 

o opinie

Spune!