spui din perspectiva unui specialist in domeniu sau ca un simplu parinte?

depinde ce subintelegi tu sub termenul “specialist in domeniu”…
in mare parte, specialistii nostri din multe domenii, dar in special in pedagogie, sunt niste semifabricate de facatura sovietica si inca nu pot pretinde la notiunea de specialisti in domeniu (ei nu tare-s vinovati de asta!) cu toate ca tare mai vor sa se intituleze anume asa.

asa ca nu-s specialist in domeniu in formula pe care intuiesc ca o ai tu. dar
1. Am si eu o buna bucata die viata traita, cu observatii si concluzii trase pe pielea proprie si pe a celor inconjuratori.
2. Am facut, pan` la revolutie, studii de vreo 14 ani in medicina, unde psihologia nu era pe ultimul loc in interesele mele. dupa revolutie tot am studiat multisor…
3. acum sunt un simplu parinte la doi pui de daci

insa daca e mai introvert, crede-ma, atitudinea conteaza enorm

daca e introvert, atunci cum nu s-ar “invarti” in jurul lui personalul – nu se mai schimba. Din contra este stimulat de aceste circumstante (lucreaza mai mult edicatorii cu el, mai multa atentie) sa se prezinte cat mai introvert – castigand prin asta atitudinea maturilor ca las`ca-i rusinos, pierzand in dezvoltarea deprinderii comunicarii cu mediul lui. Iar parintii se bazeaza pe faptul ca lucreaza mai mult educatorii/invatatorii si se pierde mult din ceea ce se poate si trebuie de facut.

Pot schimba situatia numai parintii (cu psiholog, daca-i nevoie) cu un lucru de comunicare cu copilul de lunga durata. e destul de gresit cand un copil rusinos si timid este lasat pe mana educatorilor/invatatorilor. eu din contra – as limita legatura cu dansii si influenta lor in asa caz.

In cazuri de genul celui cu invatatoarea, care spui ca e atitudine de magarie intotdeauna am pozitie neutra, fara suparare , nu pot sa stiu ce-a fost si nici nu zic nimic altceva decat faptul ca se includ multe momente subiective, or emotionale imposibil de apreciat din extreriorul situatiei. Cu mai putine momente obiective incluse. Exlpic mai jos.

De exemplu: obiectiv e ca nu aveam revizia tehnica, obiectiv e ca nu stiu cat e amenda pentru lipsa ei si nu stiu cum se rezolva momentul uitarii cartonasului acasa cand revizia tehnica e efectuata la timp. Subiectiv e ca am avut un comportament nu prea adecvat si la prezentarea lui ii raspund: da acum ce s-o mai intamplat, i-a mai lasati-ma-n pace, tu cine iti inchipui ca esti… etc. Suma momentelor obiective in special, dar si subiective, m-a costat 20 de lei. E destul de clar.

in cazul de “estorcare” voalata a banilor un argument simplu de incepere a jocului de demonstrare ca eu am dreptate este intrebarea (n-a fost necesitate s-o utilizez):

“tu vrei bani ca sa ai grija de copil, inseamna ca daca nu-ti dau – nu vei avea grijă? in asa caz, la prima julitura a lui ai pârlit-o!”
Aceasta si este o situatie cu momente subiective unde ambele parti pot spune una alteia ca au avut o atitudine de magarie. Ce crezi?

Ca a castigat un magar de la asta e alta discutie si anume aici ar fi insemnat lupta cu sistemul – sa incerc sa nu castige magarul acela dar statul, de parca ar fi o diferenta inte ei…

Intotdeauna aleg ce mi-i convenabil. Alta data, cand n-am mers la rosu – l-am trimis pe politist in p… si am platit 360 de lei. dar il tin minte, grasut, rotunjor si rosior la fata cred ca nu mai lucreaza la polutia rutiera.

Exemplul cu 40 de lei pentru ziua de nastere a cuiva este in tangenta directa cu mine intrun caz cand am dreptatea de partea mea, nu?

de exemplu, am fost oprita recent de politist, la solicitarea actelor mi-am dat seama ca nu am revizia tehnica. am avut de ales intre: sa-l las sa-mi ia numerele, ca apoi sa cheltui o gramada de timp si bani sa le restabilesc, sau sa-i dau 20 de lei. Tu ce ai fi facut?