Copiii, sistemul şi părinţii copiilor
Astăzi, fiind la grădiniţă, o mămică din asociaţia de părinţi îmi spune că, iaca, azi e ziua de naştere a cuiva din personalul de educatori a grupei şi ea “strânge” câte 40 de lei la cadou.
- Care, ceapa măsii, 40 de lei!? Eu când am hotărât ca dau? N-am posibilitate.
- Nu, că asta noi, părinţii, am hotărât.
- Eu nu-s “noi”. Voi aţi decis – voi şi strângeţi de la voi.
Raţionamente:
- Nu m-a întrebat nimeni nimic.
- S-a stabilit o taxă fixă.
- 35 de copii – 1400 de lei. Nu-i rău deloc. Pe lângă faptul că eu plătesc 380 de lei lunar din care se constrieşte grădiniţa, se plătesc dracu ştie ce mişcări şi pe lângă ~100 lei pe alimentare, si încă impozite sistemului.
- Care-i legătura dintre ziua ei de naştere şi 40 de lei ai mei? Ea la ziua mea de naştere “strânge” 40 de lei pentru mine? Nu. Eu de la partenerii şi clienţii mei? Nu. “Păi, iaca, are grijă de copii noştri care-s cele mai scumpe fiinţe”, bla-bla. Dar numai să încerce să nu aibă grijă – îi zbor din cap toate iluziile despre frumuseţea vieţii. Ea este în exerciţiul funcţiunii şi e obligată să aibă grijă. Dacă nu-i place or nu-i convine – să plece sau să ceară bani de cadou de la angajatori.
- În final situaţia asta neplăcută nu e atât al personalului dat, care poate să ceară. Dacă îi reuşeşte bine, dacă nu – nu. Asta e prostia părinţilor. Azi noţiunea de dragoste de părinte s-a denaturat complet. Părinţii nu-şi iubesc copii şi, în profunzime, se simt foarte vinovaţi în faţa lor din cauză cu nu-i iubesc. Sistemul îi face aşa din motivul că sistemului îi sunt profitabili aceşti părinţi. Şi părinţii încearcă să cumpere dragostea, pe care ei n-o pot da cu adevărat, încearcă să cumpere în altă parte, de la alţi oameni, de la jucării scumpe, grădiniţe, şcoli, etc. Ca până la urmă acel personal să creeze din omul micuţ o oiţă cumincioară în turmă omogenă din care poate să-l scoată numai nişte întâmplări neordinare şi încă ceva.
Mai departe despre copii. La prânz, mă bucuram de fericirea celui mai mic de a se juca cu o cană de apă, cu încă un vas. Turna apă dintrun vas în altul, turna pe jos, râdea. Soţia imi spune că, dacă l-ar vedea bunica (soacra 
) n-ar suporta aşa ceva… Eu mă gândeam cum aş putea să lipsesc un om, care depinde de mine, de nişte momente fericite şi de experienţa utilă de cunoaştere pentru un om de un an şi-o şchioapă? În acel moment dacă încerci să-i ridici obiectele care-i generează plăcere şi cunoştinţe, drept cine te va vedea el?
Alte momente:
- Copilul cu uşurinţă şi eleganţă îşi bagă piciorul în toate normele sociale şi prosteşi, şi culmea – el are perfectă dreptate cu asta.
- Copilul n-are nevoie ca din el să fie crescut un cineva anume. Mai mult ca atât este foarte periculos pentru dânsul cultivarea unui cineva anume. El (undeva) ştie foarte bine ce va face în viaţa lui.
- Copilul n-are nevoie sa fie “ajutat” să-şi trăiască viaţa “lui”, el trebuie ajutat în situaţii concrete. Şî gata.
- Copilului îi trebuiesc părinţi cât mai buni, care îl înţeleg, îi vorbesc şi se joacă cu el, dar nu nişte lucruri şi instituţii cât mai “bune”.
Acum să mă întorc la cadou ca să se vadă clar lanţul logic urmat de mine. Situaţia este foarte simplă dacă încerci s-o înţelegi cât mai profund.
- Dacă eu acceptam să dau aceşti bani, ca să nu mă contrapun sistemului – automat acceptam şi pentru viitor această evoluţie, deloc profitabilă mie şi în termen scurt dar şi pe termen lung. Neprofitabilă material dar, mai important, neprofitabilă evolutiv.
- Dacă spun că nu-mi este profitabil şi accept azi şi în viitor să dau bani – înseamnă să dau foarte clar mecanismelor profunde din cap o doză de antipatie prezenţei copilului în viaţa mea adică lipsa de dragoste de care spuneam mai sus: Uite, din cauza lui trebuie să scot nişte sume neplanificate. Sigur că în exterior spuneam că îmi iubesc foarte mult copilul şi doza dată de antipatie va fi înpachetată în alt ambalaj.
- Dacă nu dau banii – eu, cu mine, sunt împăcat. Azi mi-i “kislo-n-ciupcik” ce vor zice ceilalţi părinţi de mine, eu nu pot şi nu vreau să le rezolv problemele existenţiale ale lor. Unul împăcat cu sine are loc şi pentru dragoste mai mare faţă de oamenii plăcuţi lui, şi este mult mai efectiv în exterior. Cine are de câştigat, eu şi copilul. Care-i scopul meu?
Imi bag piciorul in sistemul nostru medicalpentru a doua oara in viata. Formularea Nu se refera...
Câineluşul, copiii şi ziua de mâineDulceaţa asta este născut în stradă. Copilul mai mic le ...
Reflectii despre "educarea" copiilor Am dat de o Buna si actuala tema si...
Soacra mica, September 18, 2008 @ 11:10 am
“La prânz, mă bucuram de fericirea celui mai mic de a se juca cu o cană de apă, cu încă un vas. Turna apă dintrun vas în altul, turna pe jos, râdea. Soţia imi spune că, dacă l-ar vedea bunica (soacra ) n-ar suporta aşa ceva…”
Da, sunt tare frumoase momentele acestea cind copii descopera lumea si se amuza
Eu am observat ca se baga cu sfaturi “cum e mai bine, ce se poate si ce nu” mai mult mamele sotiilor 
“Astăzi, fiind la grădiniţă, o mămică din asociaţia de părinţi îmi spune că, iaca, azi e ziua de naştere a cuiva din personalul de educatori a grupei şi ea “strânge” câte 40 de lei la cadou.”
Oooo, iaca asa situatii imi scoala toti dracii odata din mine. Pentru ca prostia omeneasca se vede cel mai bine cind se incep a stringe banii pentru cadouri. Vai, cit mi-e de sila de traditia asta aiurea cu atitea birfe din urma.
[Răspunde]
Ena, September 18, 2008 @ 11:43 am
Din pacate, traditiile astea retardate, au infectat societatea in care traim, le regasesti peste tot.
[Răspunde]
vitalie, September 18, 2008 @ 12:33 pm
n-am facut mare efort aici. Fara sfada, miscari aiurite si cu tact am facut asa ca parintii cu asa formulari de idee si situatie s-au simtit foarte incomod.
Persoana data am felicitat-o verbal ulterior cu o urare de mult bine si, am vazut-o pe expresia fetii ca pana in acel moment gandea, usor spus, foarte rau de mine. dar se inseninase
Pe urma, daca era tipul de persoana pentru care conteaza mai mult leul, chiar cu pretul ca simte ca adevarul nu-i de partea ei – “cu atat mai bine tarii, si ei cu atat mai bine”… Si mie tot, imi e mai usor cand stiu precis cu cine stai in fata si ce fel de joc trebuie facut.
ma intreb de ce nu se revolta multi in situatia cand evident le sunt atinse interesele personale si, principalul, ei pot sa schimbe anume aceste situatii. Nu fac nici o miscare, totodata se revolta “la bucatarie” cu spuma la gura impotriva vietii de rahat de la noi. Ce spui, cum se comporta o soacra aici?
Ena, din pacate traditiile astea retardate is mentinute benevol de individ. Tu cum procedezi in asa situatii?
[Răspunde]
Soacra mica, September 18, 2008 @ 3:25 pm
“Ce spui, cum se comporta o soacra aici?”
Pregatesc o felicitare personificata si stiu sa alatur cuvinte care costa mai mult decit 40 lei.
Uneori o incurajare spusa cu tonul si la timpul potrivit poate face minuni.
[Răspunde]
Ena, September 19, 2008 @ 11:50 am
“Ena, din pacate traditiile astea retardate is mentinute benevol de individ. Tu cum procedezi in asa situatii?”
Ultima data cand mi s-a propus sa contribui la perpetuarea unei astfel de traditii era inainte de sustinerea unui colocviu la facultate. O colega m-a abordat cu solicitarea de a-i da 5 lei pentru ca “grupa stringe bani pentru colocviu”. I-am aruncat o privire batjocoritoare si i-am zis ca eu voi contribui doar cu cunostinte. De atunci nu s-au mai apropiat de mine cu solicitari de genul asta. Cam asta e atitudinea mea fata de astfel de situatii.
[Răspunde]
olgina, September 24, 2008 @ 10:31 am
Vitalie, iti doresc succese si mult curaj in lupta impotriva morilor de vint, sau mai bine zis impotriva ’sistemului’. eu nu prea am multe sperante ca acest sistem poate fi schimbat, omului ii prea comod in acest sistem…
de exemplu, am fost oprita recent de politist, la solicitarea actelor mi-am dat seama ca nu am revizia tehnica. am avut de ales intre: sa-l las sa-mi ia numerele, ca apoi sa cheltui o gramada de timp si bani sa le restabilesc, sau sa-i dau 20 de lei. Tu ce ai fi facut?
[Răspunde]
vitalie, September 24, 2008 @ 10:55 am
Olgina, dimpotriva nu ma contrez si nici n-am de gand sa ma lupt aiurea cu sistemul, dar numai in tangentele cu mine si cand am dreptate. 20 de lei am dat si eu pentru revizie lipsa. in exemplul tau si tu, si eu, si altii in aceasta situatie au fost cu greseala, asa-i?
Ca a castigat un magar de la asta e alta discutie si anume aici ar fi insemnat lupta cu sistemul – sa incerc sa nu castige magarul acela dar statul, de parca ar fi o diferenta inte ei…
Intotdeauna aleg ce mi-i convenabil. Alta data, cand n-am mers la rosu – l-am trimis pe politist in p… si am platit 360 de lei. dar il tin minte, grasut, rotunjor si rosior la fata
cred ca nu mai lucreaza la polutia rutiera.
Exemplul cu 40 de lei pentru ziua de nastere a cuiva este in tangenta directa cu mine intrun caz cand am dreptatea de partea mea, nu?
[Răspunde]
olgina, September 24, 2008 @ 11:07 am
Corect, eu insa imi aduc aminte cind maica-mea nu a dorit sa se conformeze sistemului, si nu a dat curs solictarii invatoarei sa-i aduca vreo 5litri de vin, caci lucra la fabrica de vin, tot eu am avut de suferit printr-o atitudine de magarie din partea invatoarei. Nici acum nu voi uita!
[Răspunde]
vitalie, September 24, 2008 @ 11:48 am
IMO, cand se ajunge la astfel de situatii, cand e greu de demonstrat cine e mai corect, si de inteles cu adevarat situatia – castiga cel care-i mai puternic in demonstrarea catre cei din jur a adevarului pozitiei sale.
In cazuri de genul celui cu invatatoarea, care spui ca e atitudine de magarie intotdeauna am pozitie neutra, fara suparare
, nu pot sa stiu ce-a fost si nici nu zic nimic altceva decat faptul ca se includ multe momente subiective, or emotionale imposibil de apreciat din extreriorul situatiei. Cu mai putine momente obiective incluse. Exlpic mai jos.
De exemplu: obiectiv e ca nu aveam revizia tehnica, obiectiv e ca nu stiu cat e amenda pentru lipsa ei si nu stiu cum se rezolva momentul uitarii cartonasului acasa cand revizia tehnica e efectuata la timp. Subiectiv e ca am avut un comportament nu prea adecvat si la prezentarea lui ii raspund: da acum ce s-o mai intamplat, i-a mai lasati-ma-n pace, tu cine iti inchipui ca esti… etc. Suma momentelor obiective in special, dar si subiective, m-a costat 20 de lei. E destul de clar.
in cazul de “estorcare” voalata a banilor un argument simplu de incepere a jocului de demonstrare ca eu am dreptate este intrebarea (n-a fost necesitate s-o utilizez):
“tu vrei bani ca sa ai grija de copil, inseamna ca daca nu-ti dau – nu vei avea grijă? in asa caz, la prima julitura a lui ai pârlit-o!”
Aceasta si este o situatie cu momente subiective unde ambele parti pot spune una alteia ca au avut o atitudine de magarie. Ce crezi?
[Răspunde]
olgina, September 24, 2008 @ 2:13 pm
Vitalie, daca ar fi vorba doar de julitura, astea trec mai usor, atunci cind insa copilul tau nu primeste aceiasi atentie, este ignorat, este implicat mai putin in activitati de grup, consecinte pe care nu le poti observa cu ochiul liber la, insa care pot lasa o urma adinca, si avea consecinte mai mult sau mai putin pe viata. Deja depinde si ce fel de copil ai, daca e unul sociabil, bagaret in seama, se descurca el si fara atentia educatoarei, insa daca e mai introvert, crede-ma, atitudinea conteaza enorm.
[Răspunde]
vitalie, September 24, 2008 @ 7:06 pm
daca e introvert, atunci cum nu s-ar “invarti” in jurul lui personalul – nu se mai schimba. Din contra este stimulat de aceste circumstante (lucreaza mai mult edicatorii cu el, mai multa atentie) sa se prezinte cat mai introvert – castigand prin asta atitudinea maturilor ca las`ca-i rusinos, pierzand in dezvoltarea deprinderii comunicarii cu mediul lui. Iar parintii se bazeaza pe faptul ca lucreaza mai mult educatorii/invatatorii si se pierde mult din ceea ce se poate si trebuie de facut.
Pot schimba situatia numai parintii (cu psiholog, daca-i nevoie) cu un lucru de comunicare cu copilul de lunga durata. e destul de gresit cand un copil rusinos si timid este lasat pe mana educatorilor/invatatorilor. eu din contra – as limita legatura cu dansii si influenta lor in asa caz.
[Răspunde]
olgina, September 25, 2008 @ 9:27 am
o spui din perspectiva unui specialist in domeniu sau ca un simplu parinte?
de ce intreb, pentru ca e pentru prima data cind aud de o asemenea abordare
[Răspunde]
vitalie, September 25, 2008 @ 2:32 pm
depinde ce subintelegi tu sub termenul “specialist in domeniu”…
in mare parte, specialistii nostri din multe domenii, dar in special in pedagogie, sunt niste semifabricate de facatura sovietica si inca nu pot pretinde la notiunea de specialisti in domeniu (ei nu tare-s vinovati de asta!) cu toate ca tare mai vor sa se intituleze anume asa.
asa ca nu-s specialist in domeniu in formula pe care intuiesc ca o ai tu. dar
1. Am si eu o buna bucata die viata traita, cu observatii si concluzii trase pe pielea proprie si pe a celor inconjuratori.
2. Am facut, pan` la revolutie, studii de vreo 14 ani in medicina, unde psihologia nu era pe ultimul loc in interesele mele. dupa revolutie tot am studiat multisor…
3. acum sunt un simplu parinte la doi pui de daci
[Răspunde]
olgina, September 25, 2008 @ 6:40 pm
sa-ti traiasca dara, cred ca au ce invata de la un asa parinte!
[Răspunde]
Jester, May 28, 2009 @ 9:34 am
Salut, va invit sa sustineti un proiect cultural pentru copii. E vorba de un site de carti gratuite in format electronic, care se pot printa cu o imprimanta obisnuita si capsa cu un capsator de birou. Obtineti astfel o colectie intreaga de povesti frumoase. Textele si ilustratiile sunt puse la dispozitie de scriitori, traducatori si ilustratori care demonstreaza ca pot face si ceva din suflet, nu doar pentru bani. Va rugam sa ne vizitati siteul si sa ne sprijiniti descarcand povesti. Ne gasiti pe siteul http://www.povestealuijester.blogspot.com
[Răspunde]