În afară de blogovăţ 2010 a mai fost câte ceva. Şedinţa cu Igor Dodon de sâmbătă la ThinkModova. Off-line-ul online(!) cu premierul Vlad Filat, duminică.

Rezumat 1: Igor Dodon a spus de 8 ori – “nu vreau să critic (actualii), dar…”. Combinaţia dată a fsot repetată 3 ori, referindu-se la momentul că ar avea loc vânzarea posturilor în cadrul politicii de cadre actuale. Restul răspunsurilor a fost ceea ce a mai spus. Nu-i rău că se repetă, dar nici nimic nou ultimele 90 zile nu-i a bine.

Dl Dodon s-a referit la vânzarea posturilor. Numai că eu asta ştiu:

• de joi seara, din ziarul de gardă,
• de vineri dimineaţă, după nişte discuţii interesante avute întro casă de stat (spital),
• de vreo 10-12 ani buni.

La 13.31 Igor Dodon m-a anunţat, c-o voce tremurândă, dacă ecoul n-a denaturat cumva sunetul, că sâmbătă a fost primit în pcrm. Întrun ceas bun, după cum zic moldovenii şi atunci când sunt sinceri şi atunci când o zic cu lehamite. Oleacă, dar numai oleacă, în contradicţie cu ce spuneam aici:

…dacă ortodoxismul din pcrm nu dispare pe parcurs, va mai sta pe sub umbrela pcrm încă maximum 2 ani…

Rezumat 2. Despre “vânzarea” de posturi, implementată la nivel sistemic pe timpul guvernării comuniştilor am vrut şi l-am întrebat pe premier: Ce face Guvernul pentru a preîntâmpina aceste cazuri şi ce va face când se va demonstra că posturile se vând? A spus că va fi destituită persoana. Mă încălzesc destituirile de Doamne fereşte, mai ales post-factum.

Acum hai 5 minute de likbez sistemic. Poate dl Filat să fie foarte hotărât în a dezrădăcina acest fenomen, dar este de ajuns vreo 2 persoane care organizează nişte “concursuri” cu multe necunoscute, ca imaginea lui şi a guvernării să fie pusă nu că la pământ, dar in glod:

Un şef acolo, comisar de raion, şef de spital etc. “cumpără” postul cu o sumă x.

1. Cei de mai sus ca el, pierd controlul principial şi moral asupra lui.
2. “Câştigătorul”, ca orice moldovean normal, suma asta x vrea să şi-o întoarcă cu dobânda (10x).
3. Această poftă şi necesitate este firesc orientată spre subalterni. La angajare, la diferite acţiuni, chiar şi cu text deschis în condiţii de confidenţialitate.
4. Subalternii îs nevoiţi să se conformeze. Altfel zboară, sau au probleme. Dau. Devin incontrlolabili.
5. Subalternii tot îs moldoveni şi puţin probabil că suferă de altruism social – suma care pleacă-n sus trebuie redobândită cu dobândă. Ies de sub controlul şefului, nahren cu dânsul, i-am plătit. Şi caută să-şi întoarcă investiţia. Estorcare, şantaj, plăţi camuflate în ce vrei, tendere, contracte economice cu produse alimentare în grădiniţe…
6. De rentabilitate şi eficienţă de la toate subnivelele – tac.

Şi aici tu. Te duci la grădiniţă, la spital, la poliţie şi peste tot locul. Te duci, entusiasmat de perspectivele care se deschid, îngânând “…îmi şopteşte inima, inima. Simte că-i aproape primăva-a-ra”. …Dar cercul s-a închis, au avut grijă.

Poţi schimba asta? (numai nu sări cu implică-te tu în politică – am să revin cu explicarea acestui subiect, tot interesant).

În rezultat – vrei, nu vrei – bea, Gheorge, agheasmă şi achită cheltuielile şi dobânda lanţului. Şi numa când îmi aduc aminte de vânzoleala cu necuplarea centurilor de siguranţă timp de 5 ani şi de rezolvarea ei timp de 2 săptămâini…

P.S. Nicu, acum îi clar?