Am acceptat să fiu prezent la un offline cu cei 7 tineri de la ppcd. Chiar de la început majoritatea absolută au luat rolul ascultătorilor şi dădeau semne că vor tolera monoloagele mai lungi de 3-4 minute după întrebarea pusă. Acest lucru m-a făcut să simt că pierd timpul şi am intervenit în câteva discursuri care se prelungeau. Aşa comportament l-a adus pe Tudor Darie la un tremurat de chiloţi, probabil ca să nu fie apostrofat de cineva. Ce trebuia să facem dacă aproape toţi tăceau?

Eu m-am dus la o discuţie de la care să se schimbe ceva nu numai în capul meu dar şi în mintea şi viziunile celor 7, viitori, politicieni. Nu m-am dus ca să pun minţile pe tava şi să mi le frece cineva cum i-a plăcea. Întotdeauna reies din situaţia că prezenţa noastră, a bloggerilor, la aşa întâlniri are importanţă în proporţie de cel puţin 50 la 50.

Cred că şi după aşa intervenţii discuţia a căpătat un stil degajat. Pe la urmă le-am zis deschis celor 7, mai corect la vreo 2-3 cu care discutam şi după off-line, următoarele puncte:

1. din 92 am dreptul de vot. am votat frontul popular, botezat ulterior ppcd. Dar numai până-n 2000. De atunci nu le mai dau votul.
2. discuţia mi-a plăcut. Prin receptivitate urmată de deschiderea celor 7, prin răspunsuri maximum posibil de sincere la (unele) întrebări destul de delicate. Prin atitudine în general pozitivă faţă de celelalte forţe politice de pe scenă.
3. la alegerile de peste 2 saptămâni n-am să-i votez. Dar voi fi cu ochiul pe ei şi dacă ceea ce vor face ei în continuare se dovedeşte viabil, am să apreciez. Dacă în luarea deciziilor şi acţiuni se va simţi suflul lor, dar nu al marasmului politic existent, atunci câştigă simpatia mea.

…Societatea caută soluţii. Ca să iasă din mârşăvenia în care s-a pomenit datorită rezultatelor remarcabile ale guvernării retrograzilor, combinate de asocierea diferitor proroci falşi din ultimii 8+10 ani. La diferite nivele se încearcă diferite mişcări. Şi bine că se încearcă.

Sarcina este să sondăm aceste mişcări, să evaluăm personajele, protagoniştii, scenariile. Să punem nişte puncte pe i-uri. Întrun cuvânt să se mărească controlul asupra acelor personaje şi protagonişti. Aşa ca să nu ajungem a trăi erori monumentale, dar la următoarele gafe minore, să le fie reproşat: “Da ţii minte când ai spus că ai să faci aşa şi aşa?! De ce n-ai făcut, ian treci la tablă!”.

…Nu-mi place când, văzând că se află în rahat până la gât, în loc de încercarea de a ieşi din groapă, se strigă pe la toate colţurile că acela-i rău, că-i hoţ, că altu-i bandit, că al treilea-i prost or marionetă şi aşa mai departe. Trebuie de căutat ce e mai progresist, de modelat şi de stimulat asta. Şi de lăsat să crească.