Visuri despre frumuseţile şi plăcerile avute de pe urma familiei şi copiilor? Stai să te pun cu picoarele pe humusul multpătimit. O zi:

• Cel mai mic, Andrieş, are bronşită. Ultimele doua nopţi aproape n-a dormit nici el, nici noi.
• La 7.30 trebuie sa plecăm la grădiniţă. Andrieş abia a adormit aşa ca lumea, strâns. Las sa doarmă.
• La 7.35 Dragoş, cel mai mare, în timp ce se încălţa, se ţinea c-o mână de uşorul uşii, acolo unde strânge tare, la balamale. Întamplător uşa se închide şi-şi strânge tare de tot 2 degete, a rămas fără piele, bine că oasele i-au rămas întregi. Îl calmez, pansez şi ne ducem.
• Îl las la grădiniţă, vin acasă şi-l iau pe cel mai mic să-l duc la o mătuşă, că n-are cu cine sta. Plânge şi-şi face de cap tot drumul…
• La 9.15 ajung la locul del lucru ca să mă apuc de activităţi. la 9.30 mă sună de la grădiniţă. Cel mai mare are 37.4 temperatura şi stă în vestiar. Izolare, gripă. Înţeleji? Îl alungă acasă de la grădiniţă, cu alte cuvinte.
• La 10.00 trebuia sa am o întâlnire referitor la o comanda de lucru – o amân pentru 12.
• Îl iau de la grădiniţă, cumnata-mea vine să stea cu el. Măsor temperatura şi, culmea, – are 36.5 până seara!
• Plec la întâlnirea de lucru. Străzile de acces blocate, întârzii cu 1/2 oră. A fost rezultativă.
• Pe la 13.30 mănânc. Uit luminile aprinse la maşină. Se descarcă acumulatorul, n-o pot porni.
• Ajung la 14.30 la locul de lucru. Un server nu merge bine. Legătura la internet pentru administrare nu-i nici la linia de bază, nici la rezervă.
• 16.30 – mă pornesc să-l iau pe Andrieş. Străzi blocate cu ambuteiaje, Andrieş plânge, strigă şi tuşeşte pe bancheta din spate. Dupa o oră de mers, stat şi înconjurat prin Chişinău ajungem acasă.
• 18.15-21.00 …Tipete, strigăte, muci, tuse. Eu trebuie să fac ceva urgent pe un server.
• 19.30 Încă nu-i gata ce am de făcut. Mâncam cu mofturi, plânsete şi cu ce vrei.
• 21.00 Ora culcarii. Andrieş umblă prin casa la mine, la mam-sa: culcă-te cu mine şi adorm. Ma culc eu – nu, cu mama. Se culca mam-sa – nu, cu tata… asa de trei ori.

…Mai adaugă aici şi sunetele de telefon, o ceaţă densă toata ziua in chişinău la vreo 80 km pe care i-am mers.

Nu zic că aşa este în fiecare zi, dar se întâlesc aşa scenarii. Şi pentru a ţine piept la aşa ceva trebuie o pregătire specială. Pe la 21.00 s-a început a termina răbdarea chiar şi la mine

În final – nu-s suparat pe ziua asta: Dragoş putea să-şi rupă degetele dacă uşa se mai închidea c-un milimetru, puteam s-o trimit nahui pe şefa soţiei din cauza ca nu-i dă concediu de boală, cu clientul am ajuns la o înţelegere şi o comandă, copii dorm şi iaca, nu tuşesc.
…trebuie de-o tuns vineri la o bere