un gând nu chiar despre copii
Deşi gândul meu se duce oleacă în altă parte, discuţia pe FB generată de ceziceu mi l-a generat. Subiectul constă în faptul dacă este sau nu un tabu să aduci învinuiri părinţilor pentru anumite momente din viaţa ta.
Nu este un tabu.
Cred că omul trece anumite etape în viaţă:
- învinuieşte pe cei aproape lui. O stare firească cam pe la adolescenţă şi tinereţea crudă. Vine din experienţele din copilărie unde părinţii erau cei care iartă. Iar actorii străini din jurul lui de regulă îs mai agresivi şi nu se poate de atacat.
- apoi mai prinde la curaj şi-i învinuieşte pe toţi ceilalţi.
- apoi se învinuieşte pe sine. Începe a înţelege că în cele mai dese cazuri cele ce i se întâmplă sunt doar nişte reacţii ale mediului la ceea ce este el.
- pe urmă începe a se învaţă a ierta pe cei străini lui.
- pe urmă se învaţă a-i ierta pe cei scumpi lui. Mai des se întâmplă că pân omul ajunge să se înveţe să înţeleagă şi să-i ierte pe cei scumpi lui, în special de părinţi zic, se întâmplă aşa că ei deacum au plecat. Şi este nevoie ca
- în final se se ierte pe sine. Dacă reuşeşte – aici îşi începe viaţa aşa cum trebuie să fie.
Totu-i bine şi frumos, nu? Numai că mulţi intră întrun cerc (loop) la etapele iniţiale şi nu mai ies de acolo.
Texte asemănătoare:
3 copii. născuţi la 08.08.08, 09.09.09 şi 10.10.10 - Iaca asta e precizie uimitoare! Familia lu alde Chad şi...
Religia pentru copii or altceva? - Nu mă implicam în discuţiile despre predarea religiei în şcoală....
despre www.maib.md şi despre arătătorul spre raideri - www.maib.md în stilul său, acum a pus pe site o...
Categorie: General |
Loading ...
Vladislav Namaşco, 02/06/2010 @ 13:41
Iaca sînt oameni cu care niş nu am cum să-i contrazic… că mai tot timpul sunt de aceeaşi părere cu ce zic ei sau scriu.
Trebuie de ieşit la vreo bere.
[Răspunde]
moldoveanul Reply:
June 2nd, 2010 la 17:29
@Vladislav Namaşco, aşa tip de oameni se numesc incapabili
[Răspunde]
vitalie Reply:
June 2nd, 2010 la 18:03
@Vladislav Namaşco,
tu mătincă vrei să mă filatezi…
da bere vara trebuie, da-a.
poate vineri?
[Răspunde]
carpediem, 02/06/2010 @ 17:30
foarte bine trasate aceste etape. cred ca ai dreptate in mare masura, cu toate ca eu cred ca cel mai usor ar fi sa incepem cu iertarea de sine, dupa care va fi de o suta de ori mai usor sa iertam pe toti ceilalti. oricum, cu cit constientitizezi mai devreme nevoia de a ierta si a accepta, cu atat mai bine. cu parere de rau, insa, multi niciodata nu ajung la aceasta constientizare si isi duc toata viata plini de ura si frustrari fata de toti si fata de ei insisi.
[Răspunde]
vitalie Reply:
June 2nd, 2010 la 18:05
@carpediem,
nu pretind că ordinea este exactă… dar îs de părerea că pe sine a te ierta şi a se împăca este cel mai greu.
[Răspunde]
moldoveanul Reply:
June 2nd, 2010 la 18:43
@vitalie, întradevăr, cel mai nemulţumit rămîn a fi doar faţă de mine. foarte des sunt nemulţumit de mine însumi şi cred că o voi depăşi şi pe aceasta.
[Răspunde]
vivi, 13/06/2010 @ 17:09
o data cu maturizarea si constientizarea lucrurilor care conteaza cel mai mult in viata vine si iertarea de sine si a celorlalti
[Răspunde]
hobbit, 16/06/2010 @ 00:09
Oof săracii părinți, să nu cumva să îi învinuim,
trebuiau să folosească prezervativul, iar soacrele care vor nepoței trebuie trimise pizdă măsîi.
[Răspunde]