Zilele trecute a fost Oleg Voronin la  C.C.C.E.C. (Centrul pentru Combaterea Crimelor Organizate şi Corupţiei). O mulţime de organe de presă şi bloggeri au relatat chestia asta. Am urmărit tot spectrul.

…Despre superbusiness-urile lui. Se zice că a fost interesat şi a preluat multe afaceri prospere. O fi find şi aşa, nu ştiu. Dar – dacă era aşa – ce erau să facă acum, după schimbarea puterii, cei de la care le-a luat prin forţă afacerea prosperă crescută cu sângele şi sudoarea lor? Îl mâncau cu dinţii or cu judecăţile şi presiunile. N-am auzit de aşa cazuri.

Am presupunere că el doar a făcut paşi corespunzători omului – s-a lărgit acolo unde era loc. A vrut şi a ocupat teritoriu de afaceri care era liber. Sau care era apărat convenţional. Sau afaceri câştigate ilegal de alţii.

Iar vizitele astea sunt doar spectacole. Circ. Cărţile au fost reîmpărţite mai demult şi tujii se află acolo unde trebuie – la şuleri.

Înapoi la mulţime de organe de presă şi bloggeri. În toate textele se simţea, dacă nu se citea deschis, o satisfacţie. Prin faptul c-a venit la C.C.C.E.C. Prin faptul că a fost întrebat diverse şi că a răspuns în rusă, trecând şi la română. Prin faptul că presa i-a făcut poze. Etc. Nu se caută răspunsuri fundamentale, care ar schimba ceva. Dar se caută gustul şi mirosul sângelui.

Satisfacţie Bolnavă. Care poate fi generată de oameni complexaţi până-n măduva oaselor. Şi dacă-i aşa – fără multe perspective pentru “satisfăcuţi” de a ieşi la orizonturi noi. Slută chestie, urâtă-i perspectiva pământului ista. Când complexaţii îs majoritatea. Şi-şi satisfac complexele în detrimentul adevărului amar pentru şi din toate părţile.