Am să am un vis
Îmi pare că degrabă oi avea un vis. Premoniţie, după cum îi zice mâcă-mea, de 83 de ani bătuţi în muchie, dă-ii Dumnezeu sănătate şi mulţi ani înainte.
Se făcea că era linişte şi soare, o câmpie mare, plină de un verde şi nişte flori de diferite culori foarte vii. De parcă erau făcute-n Photoshop 8.0. Da-n mijlocul câmpiei era un iaz, aşa, nu chiar mare. Iar în iaz o corabie mare-mare, de vreo 5 etaje înalţime, aproape cât tot iazul în lăţime. Cam ruginită, cam şubrezită dar stătea pe apă.
Eram pe corabie cu mai multă lume. Tot timpul ofiţerii de pe corabie urlau la noi să nu ne apropiem de balustrade ca să nu se rupă cumva şi să chicăm de pe corabie. Iar căpitanul, un lup bătrân, tot striga cu megafonul aşa ca să audă lumea şi maşiniştii lui: “Polnâi fperiot! Levo po bordu! Stop Maşina! Polnâi nazat!“. Şi tot aşa tot timpul. “Polnâi fperiot! …Polnâi nazat!”
La un timp printre lumea de pe corabie a început a circula un zvon. Precum că a auzit cineva că ofiţerii discutau că la fundul vasului este o crăpătură mare. Şi este posibil să ne înecăm.
“Ei da!” Le răspundeam eu. “Ce nu ştiţi ca şobolanii îs primii care sar de pe corabie dacă se începe a îneca? Apu aţi văzut pân-acum măcar un şobolan să plece?”
“NU!” Au răspuns în cor.
“Apu` dară ce faceţi vorbă?!”
Şi m-am dat deoparte, chiar pe margină ca să ma mai privesc, că nu erau pe aproape acei care strigau să nu ne apropiem de margini. Când au ajuns ochii să se uite şi în jos am rămas portret. Animalele de şobolani aveau pregătită o ieşire aparte. Ferită de ochii lumii. Şi cum ieşeau şi săreau de acolo – Doamne fereşte!
Se călcau pe coadă şi pe cap. Cădeau jos şi îşi frângeau gâturile. Se aninau cu cozile în crăpăturile vaporului şi aşa şi rămâneau aninaţi şi chiţăiau.
Şobolani (care încă nu săriseră) aruncau de avalma, peste specimenii lor de jos şi-i caliceau, diferite legături şi valize pregătite mai înainte…
Cum erau nişte saci de polietilenă, pregătiţi parcă special, îi luam – îi puneam la uşa ceea a şobolanilor şi-n minut se umplea sacul. Îi legam la gură aşa ca să le rămână aer şi alt sac! Să nu se calicească cu toţii…
No related posts.
Soacra mica, May 22, 2009 @ 11:09 am
Ce chiar nu te temi deloc de sobolani?
[Răspunde]
vitalie, May 22, 2009 @ 11:55 am
@Soacra mica,
cu întrebarea asta mi-am amintit de un caz de vreo 15-16 ani vechime.
anul I la facultate, vara, prin iunie. Cald. Dormeam cu uşa de la balcon deschisă. Întro noapte simt că merge ceva pe mine şi parca mă înţăpa…
Când deschid ochii un şobolan mi se primbla pe pânce, da altul pe marginea patului.
întro secundă din poziţia orizontală eram drept în picioare. Nu atât de frică – cât vroiam să-i distrug. Nu i-am prins, era întuneric…
[Răspunde]
Soacra mica, May 22, 2009 @ 1:27 pm
Ei hai dar si eu, dar nu de guzgani, dar de soareci.
Nu stiu daca ai prins si tu colhozurile
dar eu am prins o toamna cand eram studenta. Apoi iaca acolo dormeam intr-un lagar de vara, facut din scanduri, langa hambare si padure. Peripetii am avut cu carul, in plus se incepuse razboiul in Transnistria, care era fignea pe langa isteria cu soarecii. Pana atunci nu ma temeam de ei, dar dupa tipaturile la vreo 20 fete isterizate in mijlocul noptii deam si eu m-am trezit cu frica. Ce-ai sa faci, spune cu cine dormi (2 luni), sa-ti spun ce frici ai 
[Răspunde]
Silvestru, May 22, 2009 @ 10:48 pm
@vitalie, oaaaa…. D-l Vitalie, aşa ceva m-ar trimite într-o stare de nevroză acută..
p.s.: Iaca, v-am văzut şi eu localu’ pe năt
[Răspunde]
vitalie, May 23, 2009 @ 4:49 pm
@Silvestru, Noroc
ştiu numai un Silvestru, eşti acela pe care-l ştiu?
Mulţumesc c-ai intrat!
[Răspunde]
Ena, May 31, 2009 @ 6:24 pm
Sobolani: yuk, yuk, yuk. Ma apuca ujasul de la un simplu soarece.
[Răspunde]
Botnary, June 15, 2009 @ 7:05 pm
mda.. bunelu stie sa scrie poveshti
)
[Răspunde]
vitalie, June 16, 2009 @ 9:35 pm
@Botnary,
Mda-a-a, ştie bunelul
De fapt a fost un fis. Or jis?
[Răspunde]