Un “trick” pe care-l folosesc de mult timp. Esenţa lui se reduce la observarea/studierea afirmaţiilor unui om sau un grup. Atenţia mi se focusează automat dacă remarc că ceva se afirmă repetat şi cu insistenţă. Anumite fragmente-cod care, în combinare cu setul lui de gesturi, mimică şi reacţii, sunt cheile spre ceea ce gândeşte cu adevărat. Fiecare om, de regulă, urmăreşte instinctiv mascarea adevăratei lui “feţe”, ştiind ceea ce ştie despre el.

Lucrez mult. Dacă obiectul afirmă excesiv că el lucrează mult, că a făcut şi (va) face multe – este destul de probabil că nu-i nici măcar un leneş productiv şi eficient. De regulă este un fenotip încă în dezvoltare socială, ca să spun uşurel. Da, sunt oameni, mulţi, care fac un volum mare de lucru. Dar o fac la alt nivel de organizare şi eficacitate, când mult este un by-product. Ei lucrează, fac ceva şi primesc plăcere de la ce fac şi cum fac. Numai că ei deacum nu cred şi nu afirmă că lucrează mult.

Dacă afirmă excesiv că este sincer – cel mai probabil sinceritatea este pe ultimul loc în modul lui de viaţă şi interacţiune.

Nu pot să nu mă opresc la utilizarea expresiei “Dragii mei“. Esenţa s-ar putea reduce la faptul că obiectului dat în cel mai bun caz îi este “în krâlă” de cei cărora li se adresează la fiecare 2-3 fraze cu “dragii mei”.

Dacă îşi afirmă iar şi iar punctualitatea lui, în 90% va intârzia. Din motive obiective, care n-au depins de el, desigur.

Dacă afirmă cuiva la nesfârşit despre marea dragoste pe care i-o poartă, trebuie studiat mai cu atenţie. S-ar putea ca cel care este supus acestor dulcegării să descopere lucruri interesante. Sau, şi mai rău, să nu descopere absolut nimic.

În general omul ce posedă anumite/multe virtuţi nu insistă. Mai mult decât atât nu-l interesează convingerile celui care se află în faţa lui.