Vara, cald, frunză de vie. Cântec de jăle
Vara. Duminică. Destul de cald. Cred că era sfărşitul lui mai, or iunie. Vreo 4-5 ani. Casa bunicii (mâca).
Eu şi vărul meu cu care ne jucam de-a piedica, rude mai mult sau mai puţin în vârstă…
Şi azi ţin minte cum ne jucam de-a piedicile… La un moment m-am oprit, am ascultat tot cântecul ista. Ascultând eram doar eu, prispa, soarele, frunzele de vie, cântecul acesta şi o senzaţie de jăle pe care n-o mai întâlnii şi n-o mai uitai… (A murit deacum proprietarul, rudă, al plăcii şi a radioului dat, iertat fiind de Dumnezeu)
Azi mi-am dat seama de ce. Cineva plângea, pe ascunselea, întrun colţ de batic.
Un moment oarecare…?
asemănătoare:Timpul se scurge or noi trecem prin el?A împlinit azi 60 de ani. Am tras o fugă....
Muritorul şi nemuritorulDaca n-o sa vina mama si-o sa cada frunza? -Cum...
uăi, tu nu mă iubeşti!Situaţia asta am văzut-o întrun parc şi n-are nici o...
Soacra mica, June 10, 2009 @ 10:36 pm
“(mâca)”
Si eu asa ii ziceam
E cantecul mamei mele. Cand eram mititica, deseori o auzeam cum canta cantecul asta cand trebaluia prin casa. De mica a ramas fara tata.
[Răspunde]