Azi, în aceste timpuri fierbinţi din multe puncte de vedere picii mei şi-au găsit unde să-şi concentreze energiile.

Dacă la alegerile din aprilie (poză) cel mai mare striga prin casă “Votaţi mămăliga şi Jios voronin” iar cel mai mic sărea haotic după dânsul, acum tactica s-a schimbat.

Mai mult – tactica dată a dispărut printre verdeaţă şi puii care-i înconjoară pe un mal de Nistru, mai jos de o cetate de a lui Ştefan.

Primul, cel mai mare, chiar înaintea alegerilor s-a încăpăţânat să-şi dea primii doi dinţişori de lapte ciorii întro singură zi. Deacum i se ivesc dinţii de oţel. Precis că-i vor trebui. Asta e tema zilei la Dumnealui. Noi îl stimulăm şi-l felicităm!

Iar cel mai mic, speriat probabil de televizor cu apărători de patrii străine lui, zbârliţi, zburliţi şi incoerenţi, şi-a dat acordul fără nici o ezitare ca să fie tuns chilug.

Iniţiativă susţinută de bunelu-său pe linia mamei care a pus la dispoziţie maşina de tuns, două ulcioare de vin extraordinar şi de mine ca responsabil genetic şi înfăptuitor al acordului.

Acum frumuseţea lui capilară mângâiată cu drag de mine şi de mam’sa timp de doi ani a plecat în sobă. Las’că creşte alta, mai deasă… Felicitări cu prima tunsoare!

P.S. Cel mai straniu e că nanii lor, fiind de aici, se află întro ţară care atata şi aşteaptă – să ne distrugă pământul şi nu pot nici măcar veni să le facă prima tunsoare or să arunce împreună cu dânşii primii dinţi…