E normal că aceste rânduri apar în urma celor ce se intâmplară în ultimele zile, începând cu evenimentele regretabile din faţa şi din interiorul preşedinţiei şi parlamentului…Cu acţiunile date de provocare şi vandalism a fost din nou supusă ghiliotinei intelectualitatea noastră, or ceea ce ar tinde să se numească aşa. Da, aceea intelectualitate, reprezentanţii căreia în timp ce gândeau altfel aplaudau frenetic la întâlnirea unuia cu mulţi rectori şi directori…

…Am doi copii de care răspund ca să se ridice oameni. Ca şi tine îs cuprins de nelinişti pentru familie şi pentru ceilalţi. Dar… Dar nu pot să accept să-mi trăiesc toată viaţa oscilând între frustrare, frică şi minciună şi să se înveţe şi copiii asta. Nu, nafig! Ce-ar putea învăţa copiii despre familie un tată curvar? Or, şi mai rău, ce pot învăţa copiii de la un tată paralizat de teamă? Pot învăţa comunismul.

Tot mai mult mă conving că principalul scop urmărit de ideologii/profitorii acestor evenimente este instalarea fricii în minţile noastre. După arestările deschise şi mai ales ascunse, bătăile, intimidările, manipulările, minciuna interminabilă, etc, etc, etc din aceste două-trei zile toate alte versiuni sunt minime.

În contextul dat chem pe toţi să-şi puie pornirile sub ascultarea minţii, nu sub jugul fricii paralizante. Atâta timp cât respecţi omul, înţelegi sistemul social şi reieşi din asta – nu este nimic rău că doreşti şi să depui eforturi legale întru dispariţia a ceva retrograd şi conservator.

Sunt împotriva sistemului social instaurat de Vladimir Voronin. Cu toate astea, ca şi celelalte 99,99% de alţi oameni care-s împotrivă, n-am aruncat nici o piatră la protestele din marţea trecută. Oameni buni, gata, “provocatorii au şters-o în maşini blindate” (vorba lu Voronin), nu e cazul să învăţ eu că marea cu degetul nu se încearcă. Decât să încerci marea, dacă tare vrei, degetul ţi-l poţi vârî în altă parte.

Da, voi folosi toate metodele legale de a mă opune sistemului actual, iar dacă vor continua tot aşa cu arestările, bătăile, intimidările, manipulările, minciuna, well, este alegerea lor, “cu atât mai bine ţării şi lor cu atât mai bine”.

P.S. Încerc să-i înţeleg pe poliţiştii, dominaţi şi ei de frică din partea sistemului, de răzbunare pentru pietrele primite de colegi, unii mai tineri, ai lor, dar şi de tendinţa de a baga mintea-n cap potenţialior atacanţi ai lor de mâine. Dar în aceste două zile s-a întrecut măsura. Anii 1937 nu se pot întâmpla azi şi, atenţie, în acele timpuri la fel de tare au suferit din partea sistemului cadrele din organele de represii. Oare nu deatâta că ştiau şi au făcut prea multe? Mâine pot cere poliţiştii ajutor de la societate…