Celui cu ghioceii

A poposit în viaţa noastră acum 4 ani. Nu când ne aşteptam noi, cu vreo 10 zile mai târziu. Ne-am conformat. Pe urmă s-a dovedit că ne conformam unui caracter demn de toată stima.

Dar au fost 4 ani controversaţi. De la naştere avea o voce numa bună pentru operă – când începea a plânge, alergam spre odaia lui de zburau covoraşele de sub picioare. Acum nu ştiu dacă plângea mai… continuare

Un moldovean, un japonez, inundaţia şi mentalitatea a 2 popoare

A fost şi la moldoveni o mare apă în vara lui 2010. Mare pentru dimensiunile imaginaţiei noastre – apa din Prut a venit lent peste 2-3 sate. A murit un om care…dar e altă discuţie. Multe plânsete şi multă vorbăraie au mai fost din cauza caselor distruse. Case din lut şi piatră construite acum 50+ ani. În rezultat Moldova a reuşit ţâgănirea de la sor-sa a 100 mln. Şi de… continuare

Cât există ceva sfânt

Las` să fie o zi obişnuită pentru toată lumea. Nu şi pentru o mamă care m-a născut ca azi. Sărut mâna, pup pe obraz, plec capul în faţa părului ei alb…

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

Iurie Sadovnic – Mi-e dor de tine, mama

.

Alo

Un telefon cu sonerie retro începe să facă gălăgie. Ridic.

- Alo.

- Alo, telefonează Doamna Linişte, se auzi după o pauză lungă din capătul opus al firului.

- Da, Linişte. Te ascult.

- Vreau să-mi dai un interviu.

- Nu-ţi trebuie interviul meu, îi răspund eu Liniştei. Ştii tot despre mine. Ţi-am vorbit de un milion de ori. Despre toate.

- Ţi-s cea mai bună interlocutoare, ştiu. Dar răspunde-mi… continuare

Inevitabilul

O zi se schimbă cu alta. Apoi săptămâni, ani, zeci de ani. Asta se numeşte viaţă. Omul din prostia sa, or din naivitate, or mai degrabă c-aşa trebuie, tinde spre o stare de “înflorire” permanentă pe care o numeşte viaţă fericită. A lui, a celor scumpi lui. Spre o fericire, definiţia căreia nu există în termeni univoci.

Hai pentru un moment să-mi închipui că omul nu îmbătrâneşte, că este veşnic… continuare

Duşi cu pluta

Pe blogul Benia Pictures Production găsiţi un reportaj în mai multe părţi despre o călătorie cu pluta-2010 pe traseul Nistrului: de la podul de la Camenca până la hidrocentrala de la Dubăsari.

Reportajul foto este din categoria “mast si” şi-l găsiţi în linkurile de mai sus.

Eu plasez mai jos numai câteva imagini cu locurile unde am petrecut verile copilăriei – la Mărcăuţi, un sătuc mai sus de Holercani.

Acum… continuare

Monstruleţii şi monştrii maturi

Au copii eştea mici o calitate când ei, cu sânge rece, te scot din toate apele tăle şi te pun să arăţi în faţa lor cu nişte calităţi pe care tot te amăgeşti şi tot crezi că nu le ai.

Cei care trăiesc cu poveştile doar despre inocenţa şi fumuseţea copiilor li se permite să nu fie de acord. Da, copiii-s ceva foarte frumos în viaţa omului, dar mai au… continuare

Timpul se scurge or noi trecem prin el?

A împlinit azi 60 de ani. Am tras o fugă.

Băieţii mei îs antistatalişti

Azi, în aceste timpuri fierbinţi din multe puncte de vedere picii mei şi-au găsit unde să-şi concentreze energiile.

Dacă la alegerile din aprilie (poză) cel mai mare striga prin casă “Votaţi mămăliga şi Jios voronin” iar cel mai mic sărea haotic după dânsul, acum tactica s-a schimbat.

Mai mult – tactica dată a dispărut printre verdeaţă şi puii care-i înconjoară pe un mal de Nistru, mai jos de o cetate… continuare

Copilul în viaţa omului

Azi cel mai mic face doi ani. Îi mulţumim lui, şi lui frate-său, că are/au atâta răbdare cu noi. Cu răbdare şi dragoste, firesc, zi la zi, fără note, fără vorbăraie aiurea, ne învaţă picii lecţiile de viaţă cu nişte subiecte extem de profunde. La care suntem restanţieri cronici.

Ne dau lecţii cum ar trebui să fie omul. Ne învaţă că există supărare, dar e urmată imediat de împăcare, zâmbet… continuare