Aş spune că mă miră altceva, dar de fapt nu mă mai miră, am ajuns deja la vârsta când cunosc destul de bine oamenii noştri. Şi, ca acum 20 de ani, îmi trezeşte mari întrebări haosul din capul oamenilor din Moldova. În momentele mai grele oamenii noştri se unesc, încep a face paşi comuni. Apoi le dispare entusiasmul, uită unde s-au pornit, sunt influenţaţi uşor.

Oamenii noştri, acum, când se clatină pământul sub picioarele AIE, se prind ca nişte musculiţe naive în lenta lipicioasă a unor “politicieni” cărora dacă le spui răsuflaţi – le acorzi nişte laude nemeritate. Cum să susţii nişte vechituri care acordă calificativul de “nişte râsuri” unor colegi de-ai lor? Vrei crede, vrei nu, dar intuiţia îmi spune clar – ultimul lucru pe care-l urmăresc aceste vechituri politice este “Apărarea Democraţiei şi a Constituţiei”. Nu primul.

Acum această bucată de pământ are o şansă de a face un pas ordinar înapoi. Am trăit pasul acesta şi prin `93, apoi prin `99. Tu cum vrei. Eu nu mai vreau să re-trăiesc aceşti paşi.

Am spus din 2009 – această AIE este o adunătură de tranziţie. Ea trebuie tolerată, relativ tolerată, apostrofată la orice greşeală sau când este inadecvată. Dar schimbarea AIE pe nişte momâi politice (iar îi laud) este o mare greşeală. Iar re-aducerea la guvernare prin vot democratic a pcrm-ului va fi o greşeală fatală a oamenilor noştri.

Acum Moldova are nevoie de 2-3 ani fără pcrm, fără alte momâi politice învechite, mincinoase şi escroace, care atunci când nu mai erau la treucă, au demonstrat cum pot lăsa familiile tinere fără apartamentele pe care le-au plătit. Care au arătat că pot vinde întro singură noapte Basarabia cu tot cu crucea pe care-i dusă, apoi face mitinguri cu şezut în chirostrii în jurul Parlamentului şi cerând găsirea urgentă a Ei. Şi ceilalţi din compania dată care tot nu ştiu cum, dar clar se leagă  cu `93, cu `99, cu altceva.

Are Moldova acum nevoie de un 2-3 ani. Pentru a se termina formarea unui Popescu, unui Chirtoacă, unui Eşanu, unui Ciubotaru, unui Plugaru adevărat, altui Roşca etc. Oameni care să nu vrea să vină la administrarea statului numai ca la treucă.

Acum am o mare dorinţă – ca omul nostru să nu se prindă la promisiunea de miere ca muştele din imagine, ca omul să se uite şi înapoi pentru a vedea ce are el înainte, ca omul acum să gândească cel mai clar. Să gândească cum a fost, ce are azi, ce câştigă şi ce pierde mâine dacă face sau dacă nu face ceva.

Pentru că atunci când ţi se încep a ridica ai tăi copii – nu mai vrei să te mai joci cu soarta comună şi te doare chiar şi când alţii se joacă de-a ţara-n bunghi. Fiindcă Ea-i a tuturor şi fiecare-i responsabil încotro o îndreaptă.

Dacă reciteşti acel articol din izvestia, măcar începutul, totul se face mai clar. Se fac clare împuşcăturile “pacifiste” ruseşti la podul de la Vadul lui Vodă şi omorârea unui tânăr. Se deschide şi leitmotivul declaraţiilor obraznice ale lui Kuzmin pe subiectul morţii unui moldovan, ucis de soldaţii lui.

1 января 2012 года стартует важнейший интеграционный проект — Единое экономическое пространство России, Белоруссии и Казахстана. Проект, являющийся, без преувеличения, исторической вехой не только для трех наших стран, но и для всех государств на постсоветском пространстве.

Iaca şi s-a început. Deocamdată un lucru e cert – că nimic nu-i cert. Eu chiar nu invidiez autorităţile moldoveneşti care se află acum sau se vor afla la putere în perioada imediat următoare.

Un anonim ar câștiga un caz în care cică a fost ofensat (nu înțeleg cum poți ofensa un anonim) pe un site de la o companie care nu-i aparține acel site.

Cică în nişte comentarii de pe privesc.eu au fost “ofensaţi” nişte reprezentanţi ai minorităţilor sexuale. Li s-au lezat drepturile. În cererea de chemare în judecată se spune:

Discuțiile de pe chat-ul Dvs. sînt ofensatoare și discriminatorii.

Aici este mult de discutat. Eu aş fi foarte mulţumit dacă justiţia noastră măcar ar încerca să dea o definire clară la termenul ofensare şi aplicarea lui cuantificabilă pentru majoritatea oamenilor. Ceea ce este ofensă pentru unul, pentru altul poate fi neutru. De exemplu – eu sunt ofensat (mă simt ofensat şi cu drepturile lezate) de murdăria, obrăznicia, amăgeala şi nu mai ştiu ce care se află la Piaţa Centrală. În acelaşi timp alţi 30 de mii de oameni care vizitează zilnic acel loc se simt normal acolo. Ieşirea cea mai convenabilă din “ofensa” asta – nu vizitez Piaţa Centrală. Exemple de acestea în viaţa reală pentru fiecare sunt foarte, foarte multe.

Acum trecem lin în IT şi internet. Mă irită, ofensează uneori comentariile de unele resurse web. De exemplu unimedia. Soluţia care am aplicat-o – nu citesc niciodată comentariile. Şi asta este aplicabil pentru toate resursele.

Acum concluzia – dacă cineva e ofensat de anumită informaţie de pe internet lansată de altcineva, apropo – care are dreptul la exprimarea opniei lui exact în aceeaşi măsură ca şi cel care poate fi ofensat de această opinie, – atunci:

• nu vizitează aceată pagină,
• închide pagina dată,
• acoperă cu hîrtie aria,
• mişcă browserul ca să iasă din aria de vedere “ofensa”,
• strică monitorul etc.

Nu înţeleg nici eu cum un luptător întru apărarea exprimării libere poate ataca anume pe cei care informează şi aduc anume exprimarea liberă?

imagine alexcozer.com

Intra bloggerul şi, prin cumul, şoferul Alex în fiecare zi în Chişinău pe la Porţile Oraşului. Pe porţiunea de drum de ~7km pe care limita de viteză era de 50km oră. Limitarea fără nici un motiv întemeiat îl supăra tare şi des,  fapt pe care îl făcea public pe blog.

Dăunăzi el a relatat cum pe porţiunea dată compatrioţii noştri de la Poliţia Auto iubeau să se grămădească pe drumul dat ca musca la …miere. Acolo compatrioţii cu bastonul vărgat îşi mai umpleau buzunarele din contul compatrioţilor lor mai grăbiţi.

Azi visul lui s-a împlinit. Poliţia Rutieră a dat dovadă de un gest de suicid – au ridicat limita de viteză la una normală 70 km/h. Destul de probabil că la apariţia semnului dat au avut efect şi postările lui. Poate cel mai mare efect. Oleacă mi-i jăle de copii compatrioţilor cu bastoane, dar îmi va trece repede scârba în bucurie când voi avea treabă încolo cu maşina.

Citiţi despre asta la dânsul, convingeţi-vă că se poate.

Ieri, pentru a patra oară! a fost restabilit în funcţie judecătorul Muruianu.  Asta deacum pare că-i un serial ce le depăşeşte pe cele mexicane, iar tipul lui de profil psihologic face parte din categoria totul sau nimic. Că vrea totul, că poate s-o termine cu nimic, e treaba lui. Atâta timp cât tipul aceste de caracter nu-i atinge pe cei care necesită dreptate şi care nimeresc în sistemul lui, judecaţi cu “dreptatea” lui. Dar el îi atinge direct.

Vreau să aduc aminte pe scurt despre un caz pe care mi l-a reamintit aseară Alexandru I., prin intermediul facebook.

Scrisoare Sergiu Edu

Imaginea alăturată este o scrisoare a omului de afaceri Sergiu Edu scrisă înainte de deces unui prieten. În traducere:

„Te rog pe tine să te ocupi de cazul meu. Vreau să te anunţ că împotriva mea sunt Morei, Mejinschi şi Gurbulea, care îl influenţează pe Muruianu. Eu nici nu-mi imaginez cum ai putea să mă ajuţi”

Peste câteva zile Sergiu Edu, s-a aruncat de la etajul 3 al judecatoriei şi a decedat ulterior.

***

Unde se află azi Morei, Mejinschi, Gurbulea?! Se odihnesc în tihnă după activităţile furtunoase!

Unde se află azi Muruianu?!

Or vreţi să cred că omul de afceri s-a aruncat din senin de la etajul III al judecătoriei? Vrea cineva să spună că S. Edu a compus din capul lui toate aceste nume şi le-a scris înainte de moarte?

Dreptate trebuie de făcut. Cei alde Muruianu trebuie de-i adus până la final. Că dealfel merg ei până la capăt.

Sursă imagine: Timpul.

Apoi vine şi reacţia Procuraturii Generale aşa:

Procuratura Generală se arată cel puţin nedumerită de acuzaţiile Premierului, în condiţiile în care, anume la iniţiativa Procurorului General, dlui Valeriu Zubco, în prima zi a lunii august curent, pe acest caz Procuratura Anticorupţie a pornit o cauză penală.

Ţinem să aducem la cunoştinţă că, toate acţiunile de urmărire penală întreprinse de procurori pe acest caz s-au efectuat în lipsa suportului operativ din partea instituţiilor subordonate Guvernului.

***

Şi mai sări şi ceva din mass media aşa (cu o literă P mititică şi sură):

Reprezentantul noilor acționari de la Universalbank, Renat Usatîi, a organizat o conferință de presă astăzi pentru a face lumină cu privire la ce se întâmplă la instituția financiară.

Potrivit lui, noul grup de acționari a procurat cele 78% din acțiuni ale UniversalBank conform legislației. “Fostul acționar majoritar, Gherman Gorbuntov, este doar un așa-zis investitor. El a spus că ce am făcut noi este o schemă moscovită obișnuită. Vreau să-l întreb de unde știe el că este ca la Moscova? Tranzacția a fost conform legii R. Moldova”, a menționat Usatîi.

***

Dacă vrei să te mai convingi – aici (1,2) poţi să te uiţi. Dar ţi se va repeta ca la un bou, de 3 ori, că Dumnealui n-a luptat 120 de ani pentru nu ştiu ce, dar pentru nuştiu ce.

***

În acelaşi timp “apărătorii şi apărătoarele” poporului au plecat într-o vizită în China şi au anunţat că vor avea întrevederi cu conducerea partidului ei Comunist şi cu cea a Adunării Aleşilor. Apoi vor reveni în ţară şi vor prosti lumea din nou, cu alt miliard chinez, fix ca înaintea alegerilor din 2009, cu toate şansele reieşite din situaţie.

***

Apoi cum raiderii să lase mâinile în jos pe atâta teren lăsat liber de cârcoteala politică?

Nu ştiu cum alţii, dar cred că acum ar fi normal să ne fie prezentate:
1. Metaforic vorbind – Capurile Moţocilor şi 10 tone de sânge donat la vistieria statului.
2. Demisia câtorva sus-puşi umili din “slugile” şi “înţelepţii” poporului.
3. Şi o curăţenie generală de sus pân jos.

Deşi îmi dau foarte bine seama că nici punctul 1, nici 2, nici 3, nu poate avea loc – cum să te pui singur în închisoare, cum să ceri demisia ta, cum să te concediezi singur?

Zilele acestea pe “ortodocşii” moldoveni iar i-a apucat mărunţica pseudoreligioasă. Fac spume la gură, în accese de isterie le pare că-s cei mai credincioşi.

Iaca, uită-te la dânşii care sar la Tănase şi-l acuză aiurea! Ăştia cheamă la bunul simţ? Ei ştiu ce-i asta bun simţ? Ăştea să-mi spui mie ce e Dumnezeu? Eu la dumnezeul lor nu mă închin şi pe orice părinte ortodox cu care am să conversez am să-l întreb poziţia despre grupul acesta de terorişti religioşi.

Ei, şi toţi ca ăştia, care sar nu numai la Tănase, trebuie opriţi, că alfel vor face chestii foarte murdare pe aici pe la noi. Mai mult ca atât, demult am spus: Bisericele din Republica Moldova trebuie adusă la condiţii egale cu businessul şi ONG – aparate de casă în fiecare biserică. Eu vreau ca fiscul să-mi dea dare de seamă despre fluxurile financiare care circulă acolo.

– — –

UPD de la Quant, SUA:

(Bisericile din SUA) sigur nu platesc taxe pe banii obtinuti din donatii. Mai mult, cand faci donatii, de regula prin check personal pe care este scrisa adresa de acasa, benificiarul cu tax-exempt (biserici, ong-uri etc) este obligat sa-ti trimita acasa si tie o hartie care poti s-o anexezi la taxe, si care la fel sunt ‘deductable’ adica scoase de la venitul taxabil. Daca platesti in cash, la fel poti cere asa hartie de la biserica, ong etc.

Acum politicienii democraţi ne tremură de frică, pe alocuri chiar leaşină, demonstrativ. Bun, scopul odată atins, las deoparte, pentru un timp!, critica partidelor/şefilor lor,  mă duc la vot, pun ştampila pentru Chirtoacă, bag hârtiuţa ceea în crăpătura care trebuie.

Trebuie de dus la vot. Pentru că pcrm este în ultimul scremăt să mai revină la dominaţie. Dacă ei iau Chişinăul, elanul le va creşte foarte tare. Şi dacă revin comuniştii, articole de genul “împotriva tuturor comuniştilor” cred că nu vor mai exista în formă liberă încă vreo 8-80 de ani. De economic nici nu mai zic nimic.

Invazia Escherichiilor trebuie oprită (Boston.com / Big Picture)

Pentru că cu cei democraţi criticaţi se poate întâlnii, discuta, ajunge la numitor comun şi ieşi din situaţie. Pentru că cu pcrm vom putea “discuta” numai dacă ne bagă în обезьянник-ul de la comisariatul de poliţie.

Pentru că pcrm va provoca iar alegeri parlamentare.

Mă duc la 19 iunie, la vot.

Pentru că Eşerichiile trebuie oprite nu numai că sunt roşii dar şi că dintotdeauna au distrus organismul în care parazitează şi întotdeauna au distrus roadele acestui pământ.

Nu că m-ar afecta, deloc, îmi dau foarte bine seama ce înseamnă Moldova. Doar că aşa o călcare pe greblă din partea unor organizatori tineri aduce a un rânjet drept în faţă celor care mai afirmă că avem şanse să ieşim la mal. Dacă ei azi, la 25-30-35 ani ai lor, procedează şi cedează aşa, – ce vor face peste alţi 20 de ani, când vor avea funcţii mult mai importante?

Vor mai vorbi oameni interesanţi şi de treabă, dar cu aşa intervenţii se va ajunge la Fail şi Ignore pentru TEDx-Chişinău şi candidat.

Încă mai avem de călcat aiurea. Vreo 40 de ani, în cel mai bun caz, dar mai întâi trebuie de “ajuns” în pustiu.

—————-

update 01/05/2011
candidatul cu pricina a dispărut peste noapte de pe pagina cu vorbitori.

—————————————————————————-

Am o bunică în viaţă.

…Des folosesc vreo afirmaţie cu menţionarea “vorba mâcăi mele”.  E o persoană extraordinară, un limbaj rustic, tipic moldovenesc, o minte şi un grai de toată plăcerea şi profunzimea, simpleţea şi suferinţa întruchipată la cei 85-86 de ani ai săi.

În viaţa ei a cunoscut tot.  Înafară de bucurii. Mi-a povestit mult de război, foamete, trudozile şi tutunul din colhoz. Şi-a bocit şi-ngropat pe toţi cei patru feciori ai săi, 2 din ei murind mici de tot pe timpul foametei, alţi doi, relativ tineri şi urmare a acelor timpuri…

O mare parte din limbajul meu i se datorează. Altmintirlea, şanti, ian-ti, ian-cată, ti-i Doamne, măi-măi-măi, etc. Am o plăcere extraordinară să stau s-o ascult. Uneori ascultândui-i graiul, alături de un clit de plăcinte pe tigaie şi un ulcioraş de vin, mi se părea că încep a da de curentul veşniciei şi am ocazia să plutesc în el.

Întotdeauna când mă duc în vizită plânge şi-mi vorbeşte despre dureri. Fizice ori ale sufletului. Ea vorbeşte şi plânge, eu o ascult şi-s alături. Nu prea aude, des pribluieşte. Este un rol pe care mi l-am acceptat demult. Îmi vorbeşte, plânge, poate să dureze câteva ore, depinde de mine. Niciodată nu mă obosesc aceste momente.

Întotdeauna când îi spun “Hai, rămâi cu bine. Mă duc eu.” încerc să-i caut privirea. Ştiu că orice astfel de întâlnire poate fi ultima. Şi ea ştie. Şi-mi zice: “Du-te, du-te, ai treburile tăle, ş-aşa, iaca, eu cu a mele te-am ţinut, că nu mă ia Dumnezău, odată ş-odată”.

——————————————————————

——————————————————————