Calmarea Rusiei putiniste renascute

[sursa]

“Calmarea” Rusiei putiniste renascute

Ultima erupere a paranoiei pasiv-agresive a Rusiei orientate in special asupra Britaniei reflecta constientizarea de catre Cremlin a faptului ca Occidentul care multi ani inchidea ochii, astupa nasul si primea dezirabilul ca un fapt implinit, se impotriveste tot mai activei politici rusesti de agresiune fata de vecini, ignorarii drepturilor omului si santajului energetic.

Presedintelui-prim-ministru Vladimir Putin ii provoaca placere referintele la renasterea colosului rus, intarite de incasarile record de la exportul petrolului si gazelor si recapatarea increderii in fortele proprii. Dar acuzarile batatorite in adresa agentilor britanici tesand comploturi impotriva Patriei, care ieri au rasunat din nou in iterpretarea mai marelui spionilor rusi Nicolai Patrusev, au un iz puternic de slabiciune si nu de putere.

“Este clar ca iluzia dulce a parteriatului dintre Rusia si Occident s-a evaporat”, a declarat la conferinta Fundatiei Independente Rusia, care a avut loc in London, Jörg Himmelreich, expert regional de la Fundatia lui Marshall Germania-SUA. Conform cuvintelor sale, Rusia demutl s-a apucat de obiceiurile vechi dupa un flirt scurt cu democratiile si sistemele administrative occidentale in anii `90.

“Viitoarele alegeri vor fi mai degraba doar o forma a plebiscitului. In Rusia este restabilit sistemul monopartiinic de-facto. Consilierii, cei din fortele armate din anturajul lui Putin amintesc mult CC al Partidului”, a mai spus D-l Himmelreich. In loc sa conduca din si in numele oamenilor, regimul autoritar putinist, tot asa ca si precedentii sai totalitari si imperiali, sesizeaza poporul ca pe un risc.

Ed Lucas, autorul unei lucrari in curs de aparitie – “Noul “Razboi Rece” sau cum Cremlinul ameninta Rusiei si Occidentului, crede ca atitudinea Westului a inceput sa se raceasca dupa o perioada, care include in sine presedintia lui Boris Eltin si primii ani ai administrarii lui Putin, cand mai nutrea sperante intrun viitor mai bun si nu dorea luarea masurilor dure de exemplu referitor la represaliile impotriva separatismului cecen.

O cauza a celor de mai sus era pierderea puterii de catre Jacques Chirac in Franta, Silvio Berlusconi in Italia si Gerhard Schröder in Germania. In fotoliile lor au venit politiceni mult mai putin impresionati de persoana lui Putin, iar Angela Merkel, Cancelarului German, are o antipatie vadita.

“Vorbind mai clar, occidentalilor li s-a urat sa priveasca in tacere cum Rusia isi ameninta vecinii. Ei au incetat sa invinuiasca asa tari ca Polonia si Estonia in escaladarea situatiei. Ei au incetat sa treaca cu vederea cleptocratiei tipatoare din Cremlin, politicii afone si pseudodemocratiei. In rezultat UE devine tot mai solidara si mult mai putin inclinata spre autobiciuire din cauza epocii eltiniste.”

In incercarea de a privi aceste lucruri din alt unghi de vedere, obstructionismul rusesc in ceea ce priveste o serie de intrebari – de la elaborarile nucleare care dupa cum se presupune au loc in Iran, pana la intrebarile Serbiei care se impotriveste independentei regiunii Kosovo – toate aceste sunt produsul final al cresterii increderii in sine a rusilor si rezultate al resentimentelor nationale, spune un expert superior al Academiei Apararii engleze.

“Necatand la amenintarile in crestere ale Rusiei asupra Occidentului, NATO nu este pregatita sa le contracareze adecvat. Partial acesta este un rezultat al gandirii strategice ingustate induse de catre 9/11".

Dar daca, de exemplu, Moscova ar acorda ajutor militar Abhaziei, care demult doreste sa se desprinda de Georgia, republica post-sovietica care a luat cale pro-occidentala a dezvoltarii – nu se poate presupune cum ar reactiona NATO, UE si SUA si chiar daca ar fil ele in stare de ceva. Prima prioritate a Occidentului ar trebui sa devina restabilirea respectului fata de ei din pertea Rusiei”, a mai spus expertul.

Refuzul arogant al Kremlinului de extradare al principalului suspect de uciderea lui Alexandru Litvinenko in anul trecut a aratat cat de mare este handicapul. Pentru inceput UE ar trebui mai dur sa-si apere pozitia in ceea ce priveste intrebarile energetice, schimbului liber de marfuri si drepturile omului. Este stringenta elaborarea unei politici externe echilibrate care nu ar fi nici evanghelica, dar nici absolut relativista sau apologetica.

D-l Malcolm Rifkind, ex-ministrul afacerilor externe (Anglia) considera ca trebuie de stimat aspiratiile legitime ale Rusiei, necatand la faptul ca astazi sunt putini cei care cred ca Rusia va imbratisa neconditionat valorile ocidentale. Dar in virtutea acestor fapte nu se poate considera pozitia lui Putin invincibila.

“Trebuie de avut in vedere faptul ca Putin joaca cu carti slabe, mai spune el. Rusia nu poate vorbi de exportul sau non-energetic. Petrolul se va termina in curand. Populatia Rusiei este in descrestere.”

“Cel mai impresionant este brutalitatea cu care un (ex) agent secret face politica ruseasca externa cu ajutorul colegilor sai. Acesti oameni joaca impotriva la ai sai, marcand punct dupa punct, cum au facut-o de exemplu in Ukraina. De fapt Rusia este cea care sufera in astfel de cazuri”

 

[sursa]