Dar şi fără tangoul clasic dansat – compoziţia audio şi video este fantastică. Aşa-i stilul celor de la Gotan Project. Şi-i un stil extraordinar. Engioi, cum se spune din bătrâni.

Şi încă ceva – următoarele cel puţin două sâmbete de tango sunt speciale, cu un stil de dans ce naşte nişte asocieri interesante. Aşa că, cel puţin eu, am să fiu pe fază.

Click here to view the embedded video.

***

Şi, ca un tată cu 2 pici, care ştie ce înseamnă răcelile lor şi toate consecinţele asupra atmosferei în familie şi asupra eficacităţii de muncă – cuvinte aparte de recunoştinţă termocomului. Apa caldă este la 80C. Pe calorifere mai mult de câteva secunde nu pot ţine mâna, frige.

***

Răbdăm noi şi gerul ista şi ajungem în 2-3-4 săptămâni la aşa poze.

Ca să spun mai sincer – nu mă interesează, mi-s după ureche scandalurile de plagiat între şuşăra photoshopată aiurea care „cântă” cu CD-uri pe la nunţi şi cumătrii cu tariful 3-500/EURO/30 minute, atâta timp cât este youtube şi trilulilu cu toată arhiva estradei moldoveneşti/române şi mondiale.

Mi-a plăcut sfârşitul articolului. Valentin Boghean, care, printro prezenţă anterioară suspect de excesivă la Radio Noroc şi-a pus umărul ca să ascult mai rar acest post de radio, a spus:

„În acest an, promit că totul va fi pe cinste şi pe dreptate, fără interese şi favorizări”.

Iată şi  explicaţia de ce nu m-a interesat şi nu mă interesează evoluţia artiştilor actuali şi implicit a Eurovisionului în Moldova. Şi dacă ma va interesea vreodată – am să revin cu anunţ.

Notă: în timp ce scriam textul am ascultat:

Click here to view the embedded video.

Filmul Parfum de femeie (în engleză Scent of a Woman).

Este unul din primele filme  văzut la TVR întro noapte de vară, nu ştiu când, posibil că era 93-94.

Ofiţerul orb, cam nervos, deştept şi acest tango dansat de el îmi plăcuse şi atunci, îmi place şi acum.

***

Click here to view the embedded video.

Aş spune că mă miră altceva, dar de fapt nu mă mai miră, am ajuns deja la vârsta când cunosc destul de bine oamenii noştri. Şi, ca acum 20 de ani, îmi trezeşte mari întrebări haosul din capul oamenilor din Moldova. În momentele mai grele oamenii noştri se unesc, încep a face paşi comuni. Apoi le dispare entusiasmul, uită unde s-au pornit, sunt influenţaţi uşor.

Oamenii noştri, acum, când se clatină pământul sub picioarele AIE, se prind ca nişte musculiţe naive în lenta lipicioasă a unor “politicieni” cărora dacă le spui răsuflaţi – le acorzi nişte laude nemeritate. Cum să susţii nişte vechituri care acordă calificativul de “nişte râsuri” unor colegi de-ai lor? Vrei crede, vrei nu, dar intuiţia îmi spune clar – ultimul lucru pe care-l urmăresc aceste vechituri politice este “Apărarea Democraţiei şi a Constituţiei”. Nu primul.

Acum această bucată de pământ are o şansă de a face un pas ordinar înapoi. Am trăit pasul acesta şi prin `93, apoi prin `99. Tu cum vrei. Eu nu mai vreau să re-trăiesc aceşti paşi.

Am spus din 2009 – această AIE este o adunătură de tranziţie. Ea trebuie tolerată, relativ tolerată, apostrofată la orice greşeală sau când este inadecvată. Dar schimbarea AIE pe nişte momâi politice (iar îi laud) este o mare greşeală. Iar re-aducerea la guvernare prin vot democratic a pcrm-ului va fi o greşeală fatală a oamenilor noştri.

Acum Moldova are nevoie de 2-3 ani fără pcrm, fără alte momâi politice învechite, mincinoase şi escroace, care atunci când nu mai erau la treucă, au demonstrat cum pot lăsa familiile tinere fără apartamentele pe care le-au plătit. Care au arătat că pot vinde întro singură noapte Basarabia cu tot cu crucea pe care-i dusă, apoi face mitinguri cu şezut în chirostrii în jurul Parlamentului şi cerând găsirea urgentă a Ei. Şi ceilalţi din compania dată care tot nu ştiu cum, dar clar se leagă  cu `93, cu `99, cu altceva.

Are Moldova acum nevoie de un 2-3 ani. Pentru a se termina formarea unui Popescu, unui Chirtoacă, unui Eşanu, unui Ciubotaru, unui Plugaru adevărat, altui Roşca etc. Oameni care să nu vrea să vină la administrarea statului numai ca la treucă.

Acum am o mare dorinţă – ca omul nostru să nu se prindă la promisiunea de miere ca muştele din imagine, ca omul să se uite şi înapoi pentru a vedea ce are el înainte, ca omul acum să gândească cel mai clar. Să gândească cum a fost, ce are azi, ce câştigă şi ce pierde mâine dacă face sau dacă nu face ceva.

Pentru că atunci când ţi se încep a ridica ai tăi copii – nu mai vrei să te mai joci cu soarta comună şi te doare chiar şi când alţii se joacă de-a ţara-n bunghi. Fiindcă Ea-i a tuturor şi fiecare-i responsabil încotro o îndreaptă.

Încep cu “Argentine Tango” în interpretarea lui Vincent and Flavia de la Strictly Come Dancing 2009:

Click here to view the embedded video.

…alegerea preşedintelui de către tot poporul este o mare greşeală, urmările căreia vor fi resimţite de noi în cel mai scurt timp. Fiindcă se simte un grupuleţ care, preluând experienţa, tacticile, strategiile şi foloasele bandei comuniştilor din ultimii 8 ani, tinde cu toată suflarea doar spre  Treucă.

M-am bucurat şi atunci, apreciez foarte mult şi acum că acel referendum n-a trecut.

Acum AIE a schimbat retorica în direcţia care-mi stă mai aproape modului meu de gândire şi de a fi:

Parlamentarismul, aşa neghiob cum este pentru noi, este cea mai bună soluţie. Dacă parlamentarii se ciondănesc şi nu se pot alege este rău, dar nu suferă omul în plan individual: vrea – îşi face afacere, nu vrea – se angajează, emigrează, ş.a.m.d.

Da, parlamentarismul de la noi este foarte neghiob, închegat pe încrucişare dintre principiul de sectă cu cel de S.R.L., ştiu asta, am menţionat asta  de foarte multe ori. Dar anume prin parlamentarism, prin creşterea valorii şi importanţei lui, Moldova are şi va avea şansa să-şi corecteze toate deficienţele de care suferă cronic, fără a trece prin dictaturi, suferinţe individuale etc.

Întărirea parlamentarismului va duce la o creştere a rolului partidelor, implicit al rolului membrilor lor. Iar asta – la o explozie sau implozie în rândul actualilor membri de partide, sper că şi în capul lor. Unde fiecare membru va şti că este o valoare, o putere de decizie pro sau contra. În scurt timp, presupun că 1-2-3 ani, ajungem şi la “primaries” în toate partidele care se respectă, cu campanii mobilizatoare, care au ca rezultat doar progresul societăţii şi ţării, creşterea culturii politice a oamenilor.

Cu toate reproşurile grele pe care le am în adresa AIE, tendinţei ei de a acapara “treuca”, multe alte păcate grave – această iniţiativă de referendum o voi susţine şi promova. Punct.

***

Alt material ce urmează a fi luat în consideraţie dacă parlamentarismul o ia razna – texte din 2 declaraţii de independenţă, dreptul la revoltă şi la înlăturarea regimului despotic:

Dar când un lung şir de abuzuri şi uzurpări urmarind în mod invariabil acelaşi scop dau la lumină intenţia de a le transforma într-un Despotism absolut, este dreptul, datoria lor (a Oamenilor) să înlature un astfel de Guvern şi să asigure noi apărători ai siguranţei lor viitoare.

De fapt acest principiu este valabil şi în cazul regimului prezidenţial.

Dacă reciteşti acel articol din izvestia, măcar începutul, totul se face mai clar. Se fac clare împuşcăturile “pacifiste” ruseşti la podul de la Vadul lui Vodă şi omorârea unui tânăr. Se deschide şi leitmotivul declaraţiilor obraznice ale lui Kuzmin pe subiectul morţii unui moldovan, ucis de soldaţii lui.

1 января 2012 года стартует важнейший интеграционный проект — Единое экономическое пространство России, Белоруссии и Казахстана. Проект, являющийся, без преувеличения, исторической вехой не только для трех наших стран, но и для всех государств на постсоветском пространстве.

Iaca şi s-a început. Deocamdată un lucru e cert – că nimic nu-i cert. Eu chiar nu invidiez autorităţile moldoveneşti care se află acum sau se vor afla la putere în perioada imediat următoare.

triumful putorilor. s-a terminat?

În sfârşit s-a intâmplat şi asta!

Am fost plăcut surprins de hotărârea prim-ministrului de a nu da putorilor nici o şansă.

Nici o zi de sărbători din contul zilelor de muncă. Cei care mă cunosc, ştiu atitudinea mea faţă de aceste vacanţe inopinante, perioade pe care le numesc triumful putorilor.

Transmiteţi-i lui Filat că şi-a adăugat o bilă albă cu acest pas micuţ. Că o perioada cam lungă numai bile de cele negre şi sure se grămădeau în dreptul numelui lui

Cineva i-a zis mătăhală, eu nu-s de acord. img:arena.md

Alt subiect despre care ţin să spun – e o întâlnire cu Chirtoacă, acum 2 săptămâni. Opinia despre Dorin Chirtoacă n-am s-o spun, toţi deja şi-o au pe a sa proprie. Lumea a fost activă, i-a băut toată apa, unii au mâncat toţi biscuiţii.

Vlada tot a fost şi l-a descusut despre cazinourile electronice şi despre multe altele. În acest context i-am zis lui Chirtoacă să discute cu Ghimpu depsre promisiunea din toamna lui 2010 de a rezolva întrebarea cazinourilor electronice direct în parlament. A uitat Ghimpu, ei doar au treburi măreţe.

Apropo, l-am întrebat pe Chirtoacă despre încă o treabă, care nu-i măreaţă în viziunea oamenilor mari, fapt sesizat îndată de edilul capitalei ca fiind măruntă şi cât ai zice peşte de rezolvat. L-am întrebat de ce tolerează chioscurile de vânzare a abonamentelor, urâte, cu geamuri sparse, pe bulevardul principal al capitale. Regia transport electric îi a lui, timp de 1 zi pot fi evacuate. Şi-a notat şi  asta cu o expresie respectivă de slugă a poporului.

În legătură cu imaginile acestea de la Benea, l-am întrebat dacă nu se teme că-şi va strica reputaţia. A spus că totul e normal, drumurile încă nu-s date în exploatare. Sugestia mea a fsot că asta trebuie de menţionat pentru toţi care merg pe aceste drumuri, că dealtfel Chirtoacă iar trage.

S-a supărat, apoi i-a trecut, zicea că se fac aşa lucruri grandioase în capitală dar noi îi reproşăm nişte fleacuri. Eu-s de acord că se fac lucuri bune la nivel de politică bugetară, la nivel mare. Dar trebuie de mers înainte şi cu cele mici. De ruinarea clădirilor vechi nu m-am atins că presupuneam cu o probabilitate de 100% că are răspunsuri bine pregătite şi amenajate frumos.

Concluzia de final. Dacă-şi face şi PR un pic mai complex, nu de acela ieftin cu ProTăVă-ul din urma unui vagabond, s-ar putea să iasă din şefia capitalei cu un plus mare de imagine. Că, deh, eu cel mic şi mergând printre gherete, destul de des nu văd tabloul macro.

Ion Grosu tot a scris, la timp, nu ca mine