Maria Răducanu!

Și-n dimineața de azi, după 2 zile de ploaie așa și nu mă pot sătura de ea, deamu scuzați-mă :)

Maria Raducanu. apăru din senin, o descoperii 2 seri în urmă. intră acolo unde-și are loc doar ceea e sfânt. simte și cântă superb!

sau asta

or asta

și multe-multe altele. extraordinar, eu care socoteam că nu mă „tochești” cu una-două în notele muzicale MD/RO…

un pas înainte și doi înapoi?

Alegerile din 2014. Multe gânduri și trăiri am a spune mai jos, grămădite în 24-25 de ani de viață de matur în țara asta independentă. În câteva cuvinte e complicată sarcină, dar voi încerca concis și din suflet.

Oleacă de istorie recentă.

a) Au fost anii ’89-91, apoi ’92 – ani de avânt, entuziasm și război, puțini îi mai țin minte. Războiul din ’92 a trecut lent în alt război, al agrarienilor, care au venit în ’94 și s-au căcat în toți anii precedenți.
b) Au fost ’98-99-l cu decizia de a merge spre EU, cu criza în rolul principal și roșca în rolul secundar principal. Numa-numa MD începuse a răsufla și ne-a pocnit aceași fază a istoriei – după avânt iar 2 pași înapoi – comuniștii din 2000. Și s-a trezit dușman a MD toată lumea care simțea cu fiecare nerv cum miroase pământul ista după ploaia de mai. Și pân în 2009 totul fu clar.
c) Apoi, în acel 2009, tinerii au susținut idea unei schimbări, pentru că vedeau cum pute a mort. Și a apărut. A devenit liber de a vorbi, chiar liber de a prosti lumea, liber de mers peste hotare, liber la prea multe aici, pe loc. Toți au văzut cum este acolo. Și ne-am prins în capcana așteptărilor că în scurt timp și în MD poate fi tot așa, ca acolo. Iluzii deșarte. Ar fi putut fi. Dar doar întrun singur caz – dacă în 2009 se înlocuiau toți moldovenii cu nemți.

Azi.

În acest noiembrie chior, începem a II-a fază a cercului. Avântul a fost în 2009, ar urma, logic, renumiții 2 pași înapoi ai noștri. Atâtea dezamăgiri avem azi, spun mulți.  Pentru ce să rupem spirala istoriei și să îndreptăm cursul încotro ne trebuie?

Poate pentru că în 92, în 2009, lume a murit pentru ca azi să fie cel puțin șansa de a putea rupe spirala istoriei?

Poate pentru că o femeiușcă suplă, Maia Sandu, nu s-a bocit interminabil? Și, în loc de a-i tăia capul balaurului din învățământ și astfel a face să-i crească 2 în loc, a aplicat o strategie extraordinară – l-a apucat strâns de ouă, l-a pus la lucru și în 2 timpi s-a lecuit BAC-ul de microbul cumpărării examenelor.Ce efect va avea asta pentru viitor?

Poate pentru că cei care fac drumurile nu și-au murat potențialul, dar au săpat, au asfaltat și azi putem merge pe niște drumuri naționale spre Bălți, Soroca, Tudora, inimaginabile acum 4-5 ani.

Și poate pentru multe alte de pentru că, la care ai muncit tu,el, ea, au muncit oameni demni de jos, normali, din acel 89 și pân azi, în care s-au pus bazele pentru viitor?

Știi cât costă toate astea? Nu în sens de bani/bablo/money.

În sens de vieți, timp, efort, trăiri ale celor care au crezut, cred și s-au dedicat?
În sens de pierderea a toate câte nu se vor face din cauza acestor 2 pași înapoi?
Cât costă azi ca fiecare să poată pleca, dacă vrea, ca să poată rămâne, dacă vrea.

În acest sfârșit de noiembrie, noi trebuie să facem ceva în comun.

Putem în comun să băgăm piciorul în tot ce s-a făcut până acum, la urma urmelor doi pași înapoi ține de năravul nostru, al moldovenilor. Mai plecăm care poate. Or ne bocim zdavăn că ne-au dezamăgit tvarii de la conducere, nu recunoaștem că au dezamăgit exact atât cât noi, toți și fiecare, le-am permis. Și ne amăgim că ieșim curăței în fața oglinzii.

Sau rupem legitatea istorică chioară, nu facem stânga-mprejur de la decizia luată în 2009! Iar de la 1 decembrie să apucăm tot sistemul de ouă, așa cum a făcut femeiușca de mai sus și pe pământul ista să-l punem să tragă în folosul Moldovei.

Eu știu, ruperea legilor istorice este ceva tare de tot. Iar ținerea balaurilor de ouă are șanse de succes, doar dacă balaurul are ceva uman în el. Pentru ceea ce facem azi, copiii noștri, cândva, ne pot blestema or mulțumi. Poate un mulțumesc din politețe. Or poate ne-or spune un mulțumesc apăsat pentru că vor putea simți și ei cu fiecare nerv cum miroase acest pământ după ploaia de primăvară.

 ***

În final, EU merg înainte.

Tu, indiferent, că ai decis să te bocești și să faci 2 pași înapoi, or ai decis că trebue de mers înainte strângând din dinți, – din respect, informează-i despre asta pe ai tăi, pe toți, părinți copii, rude, FB, OK.

Cel puțin să știe ai tăi cum ești.

Gând la volan

Gând la volan pe muzica lui Sting a nostru:

cea mai hrenovaia alegere în viaţa asta e când mergi, drumul e liber-liber şi observi de departe că şi semaforul e verde.
şi nu ştii ce să faci. să accelerezi, fiindca asta vrea esenţa ta, ştiind că poate să te pulverizeze viaţa asta la verde-galbenul inevitabil. Or să frânezi ca unul порядочный şi să-ţi scuipi în ceea ce vrei.

Privighetoarea de Lazariuc

Ian, răbdi, căștile pe urechi, or sticlele la mașină ridicate și – sunetul la maximum pentru Privighetoarea de Lazariuc!
Să răsufli cu așa muzică încă din pubertate este ceva extraordinar. Așa că generația mea, cei care ascultau radio Luceafărul în orele de seară, se poate liber socoti că a trăit timpuri de la bune la fericite.
La urmă viorile ruppp :) nu chiar ca la Vanessa Mae, în schimb mai cu suflet.

#E-2014. O Brega – fals start

în lista de prieteni ai lui Brega s-a eliberat un loc.
fiindcă nu presupun nimic bun în viitorul apropiat – activitate crescută de PR, cu tente isterice tot mai accentuate.

poate unii socot că are ceva bun mulgând bugetul RM prin câștigarea de dosare în domeniul apărării drepturilor omului și punând sumele câștigate în interesul lui. Doar că are o problemă cu alde mine – bugetul acesta îl facem noi.

Vem vet sau a tale to good to be true

Dacă a fost azi o vinere tâmpită și intensă și dacă în general a fost o săptămână nebună după intensitate, dă să pun o istorie ce se întâmplă chiar acum, la așa un sfârșit de săptămână.

Demult auzisem la radio o piesă. Mi-a plăcut toată și deoadată, muzica de la primul și până la ultimul acord, plăcut cum sunau cuvintele, mergeam liniștit în o noapte pe drumul de intrare în Chișinău dinspre Stăuceni. Încercasem să disting măcar o frază din ce cânta, ca s-o pot găsi pe urmă.  Fără nici un succes. S-a terminat piesa și radioul a mers mai departe cu planul lui de cântece și noutăți. Asta a fost, a trecut ceva timp de atunci.

Acum cel mai important. Numai ce, la închiderea zilei și săptămânii, văd o știre care avea ceva de pe youtube. În timpul când vorbeam la telefon și mă uitam în niște hărtii întâmplător cu mouse-ul se apasă pe un clip de pe youtube, sugested.

La un moment aud din căști un acord care îmi atrage atenția și wow! Era anume aceea. Accesată absolut întâmplător. Și da, n-am înțeles nimic, fiindcă era în suedeză, iar pe asta n-o știu.

Așa că poftim o perlă – Lisa Ekdahl – Vem vet 

 

https://www.youtube.com/watch?v=7GDQGAZunEg

 

întrebări despre „libera” circulație a oficialilor din Tiraspol în Moldova și celor din Moldova în Tiraspol

Dacă de uitat la asta:

și făcând abstracție de la „argumentele” smiorcăite ale celui care stă în spatele camerei, se vede cum oficialii din Tiraspol, cu paza oarecum agresivă, beneficiază de principiul liberei circulații pe întreg teritoriul RM. Las să beneficieze, n-am nimic împotrivă, atâta timp cât respectă legea și regulile de circulație.

Dar mie apar niște întrebări:

  1. Oficialii din Transnistria și paza lor sunt cetățeni ai RM, au buletine?
  2. Orice oficial de la Chișinău poate trece așa, cu tot cu pază, liber prin Tiraspol? La gara de trenuri, de exemplu. Știe cineva așa un caz în ultimii 25 ani?
  3. De ce nu li se spune clar: ok, treceți cu documente, cu pază fără arme, poftim, în calitate de cetățeni ai RM sau oricare altă țară, aveți dreptul. Dar, ca să fie corect și noi ne deplasăm în stânga Nistrului când dorim și unde dorim și asigurați exact aceleași condiții ca și la Chișinău. Слабо?

Știu că nu este ușor de discutat șe negociat cu ei, dar trebuie, cum să nu folosești punctele lor slabe, de exemplu shoppingul în EU, călătoriile în RU, de care ei au nevoie mare.

Că altfel ies niștre situații stranii, iar cetățenii RM pun întrebări administrației de stat. Că au dreptul.

 

o inițiativă, niște băeți și fete de treabă și un scuar

Am observat ieri seara că niște băeți șe fete de treabă s-au apucat și de ceva bun, înafară de consumul timișorenei, – de scuarul Cehov.

Mie ideea asta mi-a plăcut. Locul va deveni în mod sigur mai plăcut pentru noi, pentru oaspeți, poate chiar și pentru nobilii de vizavi.

Alta e că-mi pare important ca să-i susțin, fiindcă a) mi-ar plăcea când ei vor simți că au făcut ceva util pentru locul acesta și că lumea i-a susținut în ceea ce fac, concluzia fiind că fac ce trebuie. b) le trebuie 15.000$, aici presupun că au calculat bine ce și cum. iar c) e că pe mulți din ei le știu ochii, ei îs serioși.

A treia, donațiile ei le acceptă prin plata de pe card, la moment aș fi preferat paypal, de asta o să le-o înmânez numerar sau poate le apare și paypalul între timp. 25$ jiuruiți! :)

fiindcă face!

IMG_4729imagine copiată fără permisiune de la diez.md – În curând, Scuarul Cehov va avea parte de o viață nouă

despre copiii, părinți și bani pierduți

Când eram mic-mic, cam de 5-6 ani, încă nu mergeam la școala, m-a trmis mama la magazin. Auzise că au adus sandale pentru copii. Era sfârșitul anilor 70, cred că era începutul de vară din 1979 sau din 1980. Mi-a dat 5 ruble sovietice, m-am dus, am măsurat, am cumpărat, am venit acasă bucuros.

În URSS – deficitul veșnic, sandalele erau bune, din Cehoslovacia, eu rupeam câte 2 perechi pe vară, așa că mama mi-a mai dat 5 ruble: „Fix de aestea, clar?!” Clarificat și tot bucuros o rup la magazin. Dar sandalele s-au terminat. Degeaba îi arătam vânzătoarei portmoneul băbesc cu 5 ruble, nu-s și la revedere. Ieșisem din „Moldcoop” și hai spre casă. Peste 2-300 metri de la magazin un giuj bătrân, de vreo 60 și ceva de ani, cel mai probabil că era unul din activiștii comuniști/sovietici care prin `47 „construiau” kolhozul Zarea, mă ajunge din urmă, mă bate pe umăr, mă întorc, îmi scoate avuția din buzunarul de la piept și, valea, pe o cărărușă de salcâmi. Vreo 50 metri l-am urmărit, apoi mi se făcuse frică și m-am întors. Nu știu ce a fost mai departe, cred că m-au mustrat bine ai mei (da nu chiar tare, că nu țin minte detaliile), veșnic nu le ajungeau bani, fiindcă „facem casa”…

***

Întro dimineață de sâmbătă mă duceam undeva cu treburi. La stația de troleibus un copil de vreo 6 ani plângea de se înădușa. Lângă el un tânăr cam de 25 de ani, schimbase cu copilul 2 vorbe, destul de răstit, crezusem că era taică-său.

Tânărul s-a întors și a plecat. Copilul plângea încă mai tare. M-am apropiat.

– Ian zi, ce s-a intâmplat?
– Ma trimis mama să-i cumpăr cafea și am pierdut banii, am reușit să scot din el când l-am mai liniștit. Nu amăgea.
– Da omul cela care vorbea cu tine cine era?
– Nu știu.
– Și cât ai pierdut?
– 10 lei.
– Dar de ce plângi așa, du-te acasă și spune-i mamei cum a fost.
– Nu mă duc, că mă bate…

Aici situația mi-a devenit clară. Tot clar mi-a fost și ce s-ar cuveni să fac mai departe.

– Hai așa, facem o înțelegere: îți dau 10 lei dacă te oprești de plâns. Te duci și cumperi ce-ți trebuie și pe viitor să fii mai atent. Bun?

Piciul era confuz, nu știa ce să facă, dar privirea deja i se luminase, plus perspectiva care-l aștepta acasă l-a făcut să fie de acord. Eu mă gărbeam, venea troleibusul, el a spus că face așa cum ne-am înțeles, eu mi-am îndeplinit partea mea de înțelegere și am plecat.

Nu știu ce trebuie de făcut la așa părinți.

 

***

Azi cel mai mare a ajuns acasă cu un minus de 25 de lei la închiderea casei lui :) M-a telefonat, plângând, desigur. A fost la magazin, și-a luat chifle, nu-s banii. I-am explicat că orice pierdere doare, dar pentru bani precis că nu trebuie de plâns. A înțeles, presupun. Sau a uitat, fiindcă seara când am ajuns de la lucru situația asta nu mai exista pentru el.

Așa să faceți și voi!

standarde în benzină

Cu mare mirare, oarecum cu bucurie, dar şi cu întrebări grele faţă de cei de standarde trebuie să fac share la următoarea experienţă:

după schimbarea reţelei de benzinării la care mă alimentam (lukoil) pe alta (rompetrol) consumul de benzină a scăzut de la 7,4L/100km la 6,1, regim mixt.

Cum bl. e posibil aşa ceVa?!