CuratMurdarSRL

Telecomul, or cum naiba îl mai cheamă, a dat apă caldă şi la Poşta Veche. Cu 5 zile înainte de termenul anunţat. Bun lucru, dar cu fierbinţeala şi oboseală mea din ultimele zile evenimentul dat deloc nu mă încălzeşte.

Da, încă ceva să nu uit – procedura de obţinere a dreptului de vot la un loc de trai diferit de cel din viza de reşedinţă este foarte simplă. Te adresezi la pretura unde te afli cu traiul acum şi în câteva minute s-a rezolvat.

Ţi-am spus şi asta ca să nu te aud pe urmă scâncind pe la colţuri de pieţe că regimul, pe căi fugare sau măreţe, ţi-a furat dreptul de vot şi frumoşii ani ai tinereţei… Bun?

Share on Facebook

Twitter-ul iarăşi e-n centrul atenţiei. A rămas unica sursă de informare după ce toate canalele care au putut fi blocate din partea fluxului imens de vizitatori, a conducerii Iranului, s-au stins.

Mai mult decât atât – circulă informaţie că administraţia SUA s-a adresat proprietarilor twitter.com să amâne nişte lucrări planificate de menţinere tehnică pentru a nu lipsi locuitorii iranului de unica sursă de informaţie.

Acum hai la tablă cu oile noastre, cu cei care ne freacă minţile deacum de două luni:

• A fost votare normală în Iran şi în Moldova?
• Iranienii ard maşini şi case şi bat poliţia. Tot sunt fascişti şi ei?
• Milionul de protestatari din Tehran tot îs influenţaţi de alcool?
• Femeile care protestează acolo se droghează cumva?
• Or poate tot e mâna vreunei ţări vecine cu Iran?
• Or poate tot milionul cela de protestatari e plătit în bancnote de 20$ schimbate la exchange-urile de prin Tehran?

Nu. Asta în limbajul oamenilor se numeşte capătul răbdării, deznădejde şi lipsă de perspective a populaţiei.

Cu asta nu trebuie să se joace conducătorii în ziua de azi. Chiar dacă până la urmă vor suferi tot protestatarii, nu acei care-i aduc la aceste emoţii şi acţiuni.

…Poză de la http://tehranlive.org/. Informaţii – de la toate agenţiile de presă, bloguri, etc.

p.s. interesant cine la ei va monta filmul “ataka na Iran”, care se filmează zilele acestea?

Share on Facebook

La SoacraMică pe blog este o iniţiativă foarte utilă atât pentru cititori cât şi pentru bloggeri. Ea ne/Vă propune:

sa descrieti in cateva fraze criteriile dupa care alegeti blogurile la care va abonati.

Răspund aici. Mă voi referi la blogurile personale, de interese generale. Nu le includ pe cele care postează o poză/video + 2 cuvinte-n cruce, copy-paste-uri, etc de genul ista. [Read the rest of this entry...]

Share on Facebook

Andrieş

Azi cel mai mic face doi ani. Îi mulţumim lui, şi lui frate-său, că are/au atâta răbdare cu noi. Cu răbdare şi dragoste, firesc, zi la zi, fără note, fără vorbăraie aiurea, ne învaţă picii lecţiile de viaţă cu nişte subiecte extem de profunde. La care suntem restanţieri cronici.

Ne dau lecţii cum ar trebui să fie omul. Ne învaţă că există supărare, dar e urmată imediat de împăcare, zâmbet şi trăirea mai departe. Ne învaţă că e posibil să dărui bucurie necondiţionat. Ne învaţă cum trebuie de văzut lucrurile şi evenimentele. Prin prezenţa lor în viaţa noastră, prin bucuria lor de la ceea ce au în faţa aici şi acum, prin trăirile şi emoţiile curate, fără haine sociale idioate.

Ne învaţă că nu, nu-i chiar aşa cum noi “ştim”, cum am fost bătuţi cu maiul în cap prin şcoli, universităţi, societate. Ne rămâne să ne învăţăm lecţiile şi să revenim cât mai aproape de drumul pe care ni-i dat să-l facem, nu la cel care ni-i impus din exterior.

Share on Facebook

Ai auzit ceva de propeople? Companie IT de renume de pe piaţa Danemărcii care-şi deschide afacere şi în Moldova.

Am avut ocazia să-i cunosc pe băieţii care stau la baza acestei porniri – îs de treabă şi-s de-ai noştri. Aşa cum mâna în foc nu pun pentru nimeni – pun cuvântul meu pentru ei: tipul de oameni care gândesc, care creează, care nu umblă cu “variantele”. [Read the rest of this entry...]

Share on Facebook

Am avut o ieşire prelungită din ritmul obişnuit, în care m-am întâlnit şi am discutat cu ceva lume. …Vrei nu vrei, în toate discuţiile pe care le poartă oamenii între ei se ajunge la situaţia actuală din societate.

Aici am aflat nişte adevăruri pe care dacă şi le intuiam nu le ştiam clar, documentate. [Read the rest of this entry...]

Share on Facebook

Vara. Duminică. Destul de cald. Cred că era sfărşitul lui mai, or iunie. Vreo 4-5 ani. Casa bunicii (mâca).

Eu şi vărul meu cu care ne jucam de-a piedica, rude mai mult sau mai puţin în vârstă…

Şi azi ţin minte cum ne jucam de-a piedicile… La un moment m-am oprit, am ascultat tot cântecul ista. Ascultând eram doar eu, prispa, soarele, frunzele de vie, cântecul acesta şi o senzaţie de jăle pe care n-o mai întâlnii şi n-o mai uitai… (A murit deacum proprietarul, rudă, al plăcii şi a radioului dat, iertat fiind de Dumnezeu)

Azi mi-am dat seama de ce. Cineva plângea, pe ascunselea, întrun colţ de batic.

Un moment oarecare…?

Share on Facebook

Vreau să le spun celor care se simt excesiv de entuziasmaţi: faptul că Parlamentul din Republica Moldova urmează să fie dizolvat nu este un motiv de bucurie mare, este UN pas.

Ceea ce a fost în PArlamentul nou până acum este similar cu sexul cu scopul de a avea un copil.

După asta urmează ceea ce-i cel mai greu: purtarea sarcinii, naşterea şi creşterea unui copil. Lucrurile acestea sunt, uşor spus, incomparabil mai dificile decât partidele de sex. Şi necesită încă ceva pe lângă instrumente şi instincte.

Share on Facebook

Astăzi au ieşit din excel şi cei de la centrul social-politic moldov`nesc.

Cu ideea, salutabilă, să participe pe o listă comună la eventualele alegeri parlamentare anticipate. Foarte bună şi la locul ei idee, cred. Având în vedere şi declaraţiile lor anterioare destul de bine puse la punct. Despre neacceptarea situaţiei care s-a creat după alegerile parlamentare din 5 aprilie 2008. [Read the rest of this entry...]

Share on Facebook

Îmi pare că degrabă oi avea un vis. Premoniţie, după cum îi zice mâcă-mea, de 83 de ani bătuţi în muchie, dă-ii Dumnezeu sănătate şi mulţi ani înainte.

Se făcea că era linişte şi soare, o câmpie mare, plină de un verde şi nişte flori de diferite culori foarte vii. De parcă erau făcute-n Photoshop 8.0. Da-n mijlocul câmpiei era un iaz, aşa, nu chiar mare. Iar în iaz o corabie mare-mare, de vreo 5 etaje înalţime, aproape cât tot iazul în lăţime. Cam ruginită, cam şubrezită dar stătea pe apă. [Read the rest of this entry...]

Share on Facebook