Privighetoarea de Lazariuc

Ian, răbdi, căștile pe urechi, or sticlele la mașină ridicate și – sunetul la maximum pentru Privighetoarea de Lazariuc!
Să răsufli cu așa muzică încă din pubertate este ceva extraordinar. Așa că generația mea, cei care ascultau radio Luceafărul în orele de seară, se poate liber socoti că a trăit timpuri de la bune la fericite.
La urmă viorile ruppp :) nu chiar ca la Vanessa Mae, în schimb mai cu suflet.

#E-2014. O Brega – fals start

în lista de prieteni ai lui Brega s-a eliberat un loc.
fiindcă nu presupun nimic bun în viitorul apropiat – activitate crescută de PR, cu tente isterice tot mai accentuate.

poate unii socot că are ceva bun mulgând bugetul RM prin câștigarea de dosare în domeniul apărării drepturilor omului și punând sumele câștigate în interesul lui. Doar că are o problemă cu alde mine – bugetul acesta îl facem noi.

Vem vet sau a tale to good to be true

Dacă a fost azi o vinere tâmpită și intensă și dacă în general a fost o săptămână nebună după intensitate, dă să pun o istorie ce se întâmplă chiar acum, la așa un sfârșit de săptămână.

Demult auzisem la radio o piesă. Mi-a plăcut toată și deoadată, muzica de la primul și până la ultimul acord, plăcut cum sunau cuvintele, mergeam liniștit în o noapte pe drumul de intrare în Chișinău dinspre Stăuceni. Încercasem să disting măcar o frază din ce cânta, ca s-o pot găsi pe urmă.  Fără nici un succes. S-a terminat piesa și radioul a mers mai departe cu planul lui de cântece și noutăți. Asta a fost, a trecut ceva timp de atunci.

Acum cel mai important. Numai ce, la închiderea zilei și săptămânii, văd o știre care avea ceva de pe youtube. În timpul când vorbeam la telefon și mă uitam în niște hărtii întâmplător cu mouse-ul se apasă pe un clip de pe youtube, sugested.

La un moment aud din căști un acord care îmi atrage atenția și wow! Era anume aceea. Accesată absolut întâmplător. Și da, n-am înțeles nimic, fiindcă era în suedeză, iar pe asta n-o știu.

Așa că poftim o perlă - Lisa Ekdahl – Vem vet 

 

https://www.youtube.com/watch?v=7GDQGAZunEg

 

întrebări despre „libera” circulație a oficialilor din Tiraspol în Moldova și celor din Moldova în Tiraspol

Dacă de uitat la asta:

și făcând abstracție de la „argumentele” smiorcăite ale celui care stă în spatele camerei, se vede cum oficialii din Tiraspol, cu paza oarecum agresivă, beneficiază de principiul liberei circulații pe întreg teritoriul RM. Las să beneficieze, n-am nimic împotrivă, atâta timp cât respectă legea și regulile de circulație.

Dar mie apar niște întrebări:

  1. Oficialii din Transnistria și paza lor sunt cetățeni ai RM, au buletine?
  2. Orice oficial de la Chișinău poate trece așa, cu tot cu pază, liber prin Tiraspol? La gara de trenuri, de exemplu. Știe cineva așa un caz în ultimii 25 ani?
  3. De ce nu li se spune clar: ok, treceți cu documente, cu pază fără arme, poftim, în calitate de cetățeni ai RM sau oricare altă țară, aveți dreptul. Dar, ca să fie corect și noi ne deplasăm în stânga Nistrului când dorim și unde dorim și asigurați exact aceleași condiții ca și la Chișinău. Слабо?

Știu că nu este ușor de discutat șe negociat cu ei, dar trebuie, cum să nu folosești punctele lor slabe, de exemplu shoppingul în EU, călătoriile în RU, de care ei au nevoie mare.

Că altfel ies niștre situații stranii, iar cetățenii RM pun întrebări administrației de stat. Că au dreptul.

 

o inițiativă, niște băeți și fete de treabă și un scuar

Am observat ieri seara că niște băeți șe fete de treabă s-au apucat și de ceva bun, înafară de consumul timișorenei, – de scuarul Cehov.

Mie ideea asta mi-a plăcut. Locul va deveni în mod sigur mai plăcut pentru noi, pentru oaspeți, poate chiar și pentru nobilii de vizavi.

Alta e că-mi pare important ca să-i susțin, fiindcă a) mi-ar plăcea când ei vor simți că au făcut ceva util pentru locul acesta și că lumea i-a susținut în ceea ce fac, concluzia fiind că fac ce trebuie. b) le trebuie 15.000$, aici presupun că au calculat bine ce și cum. iar c) e că pe mulți din ei le știu ochii, ei îs serioși.

A treia, donațiile ei le acceptă prin plata de pe card, la moment aș fi preferat paypal, de asta o să le-o înmânez numerar sau poate le apare și paypalul între timp. 25$ jiuruiți! :)

fiindcă face!

IMG_4729imagine copiată fără permisiune de la diez.md – În curând, Scuarul Cehov va avea parte de o viață nouă

despre copiii, părinți și bani pierduți

Când eram mic-mic, cam de 5-6 ani, încă nu mergeam la școala, m-a trmis mama la magazin. Auzise că au adus sandale pentru copii. Era sfârșitul anilor 70, cred că era începutul de vară din 1979 sau din 1980. Mi-a dat 5 ruble sovietice, m-am dus, am măsurat, am cumpărat, am venit acasă bucuros.

În URSS – deficitul veșnic, sandalele erau bune, din Cehoslovacia, eu rupeam câte 2 perechi pe vară, așa că mama mi-a mai dat 5 ruble: „Fix de aestea, clar?!” Clarificat și tot bucuros o rup la magazin. Dar sandalele s-au terminat. Degeaba îi arătam vânzătoarei portmoneul băbesc cu 5 ruble, nu-s și la revedere. Ieșisem din „Moldcoop” și hai spre casă. Peste 2-300 metri de la magazin un giuj bătrân, de vreo 60 și ceva de ani, cel mai probabil că era unul din activiștii comuniști/sovietici care prin `47 „construiau” kolhozul Zarea, mă ajunge din urmă, mă bate pe umăr, mă întorc, îmi scoate avuția din buzunarul de la piept și, valea, pe o cărărușă de salcâmi. Vreo 50 metri l-am urmărit, apoi mi se făcuse frică și m-am întors. Nu știu ce a fost mai departe, cred că m-au mustrat bine ai mei (da nu chiar tare, că nu țin minte detaliile), veșnic nu le ajungeau bani, fiindcă „facem casa”…

***

Întro dimineață de sâmbătă mă duceam undeva cu treburi. La stația de troleibus un copil de vreo 6 ani plângea de se înădușa. Lângă el un tânăr cam de 25 de ani, schimbase cu copilul 2 vorbe, destul de răstit, crezusem că era taică-său.

Tânărul s-a întors și a plecat. Copilul plângea încă mai tare. M-am apropiat.

- Ian zi, ce s-a intâmplat?
- Ma trimis mama să-i cumpăr cafea și am pierdut banii, am reușit să scot din el când l-am mai liniștit. Nu amăgea.
- Da omul cela care vorbea cu tine cine era?
- Nu știu.
- Și cât ai pierdut?
- 10 lei.
- Dar de ce plângi așa, du-te acasă și spune-i mamei cum a fost.
- Nu mă duc, că mă bate…

Aici situația mi-a devenit clară. Tot clar mi-a fost și ce s-ar cuveni să fac mai departe.

- Hai așa, facem o înțelegere: îți dau 10 lei dacă te oprești de plâns. Te duci și cumperi ce-ți trebuie și pe viitor să fii mai atent. Bun?

Piciul era confuz, nu știa ce să facă, dar privirea deja i se luminase, plus perspectiva care-l aștepta acasă l-a făcut să fie de acord. Eu mă gărbeam, venea troleibusul, el a spus că face așa cum ne-am înțeles, eu mi-am îndeplinit partea mea de înțelegere și am plecat.

Nu știu ce trebuie de făcut la așa părinți.

 

***

Azi cel mai mare a ajuns acasă cu un minus de 25 de lei la închiderea casei lui :) M-a telefonat, plângând, desigur. A fost la magazin, și-a luat chifle, nu-s banii. I-am explicat că orice pierdere doare, dar pentru bani precis că nu trebuie de plâns. A înțeles, presupun. Sau a uitat, fiindcă seara când am ajuns de la lucru situația asta nu mai exista pentru el.

Așa să faceți și voi!

standarde în benzină

Cu mare mirare, oarecum cu bucurie, dar şi cu întrebări grele faţă de cei de standarde trebuie să fac share la următoarea experienţă:

după schimbarea reţelei de benzinării la care mă alimentam (lukoil) pe alta (rompetrol) consumul de benzină a scăzut de la 7,4L/100km la 6,1, regim mixt.

Cum bl. e posibil aşa ceVa?!

Grădiniţă de copii, Direcţia de învăţământ şi înflorirea marasmului

Grădiniţa 108 din capitala. 8 ani de frecventare, 2 copii. În general am achitat 500 lei lunar dintre care sub 400 lei fondul grupei şi ocupaţii ale copiilor, 100+ lunar plata pentru alimentare suplimentară. În total iese cam 25.000 pe mucos, un 50.000 acolo pe durata a 8 ani. Câte 35 în grupă, dar tot e altă discuţie.

Nu pun sumele în discuţie, tot e altă discuţie – am fost de acord şi am achitat. Azi mucoşii au grupe reparate, mobilier. Presupun că au săpun, hârtie igienică, hârtie de desenat. Presupun, că timp pentru a verifica n-am.

Dar azi m-a scos de pe orbită plata pentru alimentare suplimentară. Este impusă să fie făcută numaidecât prin Banca de Economii. Categoric nu se acceptă plata din altă parte.

Nu ştiu ce motive se ascund în spate, dar pot foarte uşor presupune – de la BEM contabilitatea lor primeşte plăţile în formă de liste şi ţaţele se ocupă cu verificarea mai uşor. Iar dacă vine de la altă bancă – li se rupe creionul.

Ieri am făcut plata prin internet banking de la MAIB. Nu deatâta că-s ultimele zile de grădiniţă, dar fiindcă nu am timp. Rândurile de babe şi moşnegi de la BEM le ştiu toţi, da?

Am făcut plata, am transmis copia documentului educatoarei şi i-am spus că sunt la curent că fac valuri nişte ignoranţi, dar atât timp cât:

  • plata se face în contul corect,
  • în destinaţia plăţii se scriu toate comentariile de rigoare

să nu mă provoace, fiindcă nu voi tolera marasmul.

Ca să fiu aşteptat azi la poarta grădiniţii şi să se încerce să mă mustreze ca pe un nemernic… Chipurile îmi fac de cap acum la sfârşit.

Vor să lucreze ca în anii 70 – treaba lor, dar să nu mă pună să mă conformez marasmului şi să stau 3 ore în rând ca să fac plata pe care o pot face în 1 minut. N-au auzit de era computerelor? Problema este a lor, nu a mea. Eu m-am înţeles să dau banii, dar nu să le aduc banii în anumit loc, pe tavă.

Şi de termenul demnitate a omului tot n-auzit, că este aşa ceva şi că trebuie respectată. Le pare că-s zeiţe în mlaştina ignoranţei în care se află. Se poartă aşa fiindcă un copil de 2-5 ani nu le poate freca gusturile ca să le zboare penele! Iar administraţiile le cântă în struna marasmului, că ştiu bine ce se face în Direcţia de Învăţământ sectorul Râşcanu încă din 2002-2003.

Numai că eu nu-s puştiul de 2-5 ani şi au dat de dracu, şi au să dea şi de tat-su.

Documentul transmis:

gradinita

UPD 10.06.2014:

Răspunsul de la DETS a sectorului Râşcani:

 

_ 01-23/271       din _05.06.2014

 

DETS a sectorului Râşcani a examinat sesizarea Dumneavoastre  referitor la neacceptarea plăţilor părinteşti pentru alimentaţia copiilor în instituţiile preşcolare prin alte bănci decît Banca de Economii a Moldovei.

Vă comunicăm,  că conturile speciale ale instituţiilor preşcolare din sectorul Râşcani,  prin care se efectuiază plata părinţilor pentru alimentaţia copiilor în instituţiile preşcolare,  sunt deschise în Banca de Economii. Părinţii pot transfera pe aceste conturi,  plata pentru alimentaţie a copiilor în instituţiile preşcolare şi din alte bănci.

Pentru a nu se crea asemenea  situaţii confuze pentru viitor,  conducerea DETS sectorul Râşcani a discutat această problemă cu administraţia instituţiei preşcolare nr.108 şi cu colaboratorii secţiei  părinţi  a contabilităţii centralizate a DETS sectorul Râşcani.

 

Şeful Direcţiei educaţie, tineret şi sport sectorul Râşcani

Andrei GROSU

 

Concluzie: Drepturile trebuie apărate, chiar dacă am terminat cu grădinița și s-ar părea că n-avea nici un sens pentru mine această revoltă. Dar are pentru alți părinți

Mulțumesc aparte conducerii Ministerului Educației.

 

 

 

Propaganda Rusiei şi răspunsurile Ucrainei

Ruşii.

NTV dau un reportaj despre o persoană care chipurile ar fi adus 500k euro pentru cei de pe Maidan:

Aceeaşi persoană deja la RTR, deja în tabăra opusă, a luat bătaie în Nikolaev:


Ucrainenii le răspund mult mai inspirat, din tot sufletul, prin artă:

o fetişcană devenită renumită prin versurile ei referitor la evenimentele recente din Ucraina:

şi “95 квартал” nu rămâne în urmă:

Concluziile le facem singurei.

îngrijorare

Nu pretind a fi un critic literar, teatral sau oricare altul, dar am o îngrijorare referitoare la noi, cei din Moldova – în cultura noastră din ultimii 10-20 ani n-a apărut nimic nou și cât de cât prețios. Poate este o excepţie ”Planeta Moldova”. Și asta-i un semn foarte îngrijorător.

Nu apare nimic de calitate, nici măcar umor negru. Iar asta ar însemna lipsă totală de speranţă în sufletele și mințile întregii populații. Dacă artiștii nu creează nimic de valoare naţională – inseamnă că toată populația acestui stat, că țară nu-i poți zice, este disperată, este în involuție. Oamenii de afceri nu crează, instituțiile de stat lâncezesc în lipsă de inițiativă ș.a.m.d.

Se mai face câte ceva la nivel central, din păcate asta nu-i contagios pentru mase. În linii generale stăm pe loc or regresăm şi avem ceea ce aveam și-n `94, când părinții mei făceau focul cu lemne de măr verde, scos proaspăt dintr-o livadă defrișată.

Vorba lui Sergiu Voloc din ”Inspirație” , care recent, mai nu fu închis la răcoare pe multi timp, că bătea, disperat, cu pumnii în ușile unșilor Moldovei:

Satu o duce greu și-i foame,
Lumea n-are ce mânca,
Când din deal și când din vale
Lumea pleacă-n Franțá…

Și asta durează de 20 de ani deja.